Lucrarea pastorală

137/209

Modul de prezentare — vocea și dicția

O voce forțată să se exprime pe un ton nenatural îi obosește și pe predicator, și pe oameni. — Mulți au făcut greșeala să rostească rugăciuni și predici lungi într-o notă înaltă, cu o voce forțată, pe un ton nenatural. Acești pastori s-au obosit degeaba și i-au extenuat efectiv pe ascultători prin eforturile lor intense și muncite, care nu sunt absolut deloc necesare. Pastorii ar trebui să vorbească în așa fel, încât să miște inimile oamenilor. Învățăturile lui Hristos erau impresionante și solemne, iar vocea Sa era melodioasă. Oare nu ar trebui și noi, asemenea Lui, să studiem modul în care putem avea o voce melodioasă? — 2T 617. LP 115.4

Mențineți-vă vocea, pentru a fi cât mai mult timp de folos oamenilor, urmând regulile vorbirii corecte. — Unii dintre cei mai talentați pastori ai noștri își fac un mare deserviciu prin maniera defectuoasă în care vorbesc. Dacă îi învață pe oameni că este de datoria lor să asculte de Legea morală a lui Dumnezeu, atunci nici ei nu ar trebui să încalce legile lui Dumnezeu cu privire la sănătate și viață. Pastorii ar trebui să stea drepți, să vorbească încet, ferm și clar, inspirând adânc la fiecare frază și emițând cuvintele cu ajutorul mușchilor abdominali. Dacă vor urma această regulă simplă, acordând atenție legilor sănătății și în celelalte aspecte, își vor menține mult mai mult viața și utilitatea decât o vor face alți oameni de altă profesie. Capacitatea toracică se va mări și … vorbitorul nu va răguși decât rareori, chiar dacă va vorbi în mod constant. — GW 90. LP 115.5

Antrenați-vă vocea în așa fel, încât să poată fi folosită la capacitate maximă. — Cei care trudesc în Cuvânt și învățătură să se străduiască să se perfecționeze în ce privește folosirea limbii. Vocea este o putere extraordinară, și totuși mulți nu și-au antrenat vocea în așa fel, încât să poată fi folosită la capacitate maximă. Isus este exemplul nostru. Vocea Sa era muzicală, iar El nu vorbea niciodată pe tonuri înalte, chinuite, atunci când Se adresa oamenilor. Nu vorbea atât de repede, încât cuvintele să I se amestece unele într-altele și să devină astfel dificil de înțeles. Rostea fiecare cuvânt clar, iar cei ce-L ascultau mărturiseau că „niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta” [Ioan 7:46]. — RH, 5 martie 1895. LP 116.1