Lucrarea pastorală

Loialitate față de doctrina adventistă

Prezentarea doctrinei și lucrul cu mintea umană sunt cea mai frumoasă sarcină încredințată vreodată oamenilor. — Există o lucrare pe care pastorul trebuie să o facă, și anume să mustre și să îndemne cu foarte mare răbdare și pe baza doctrinei; asta înseamnă că el ar trebui să prezinte Cuvântul lui Dumnezeu, să arate unde anume există vreo deficiență. Dacă există vreun defect în caracterul urmașilor declarați ai lui Hristos, pastorul ar trebui cu siguranță să le simtă povara, nu să îi trateze ca un stăpân sever pe cei ce sunt moștenirea lui Dumnezeu. Să lucrezi cu mintea umană este cea mai frumoasă însărcinare încredințată vreodată omului muritor. — Ev 347. LP 11.1

Pastorii trebuie să fie convertiți mai întâi ei înșiși la adevăr. — Am participat la comitetul pastoral și am făcut o serie de observații substanțiale în legătură cu necesitatea unei școli pastorale și importanța unei perioade în care pastorii să obțină o anumită instruire în studiul Bibliei, fapt ce i-ar ajuta să lucreze mai eficient. Astfel, s-ar asigura cel mai propice cadru pentru ca pastorii să învețe cum să lucreze. Aceste măsuri sunt necesare deoarece în mijlocul nostru s-a acționat atât de mult în sensul opus, încât în biserici au ajuns teorii foarte confuze cu privire la adevărul pentru acest timp. Este esențial ca pastorii noștri să prezinte aceleași lucruri în bisericile noastre, iar trâmbița să nu sune ezitant. Pentru aceasta, e nevoie ca ei înșiși să fie convertiți mai întâi la adevăr. Abia apoi vor putea merge pretutindeni, purtând mesajul adevărului pentru acest timp. — 3MR 193. LP 11.2

Nu trebuie să transformăm adevărurile speciale care ne-au separat de lume în ceva de mică importanță. — Mesajul pe care îl avem de transmis nu este un mesaj pe care să ne fie teamă să-l rostim. Nu trebuie să căutăm să îl ascundem, nici să îi tăinuim originea și scopul. Ca apărători ai lui, nu trebuie să ne găsim liniștea nici ziua, nici noaptea. Ne-am luat un angajament solemn față de Dumnezeu și am fost împuterniciți ca mesageri ai lui Hristos, ca administratori ai tainelor harului lui Dumnezeu, de aceea avem obligația să proclamăm cu credincioșie întregul plan al lui Dumnezeu. Nu trebuie să transformăm în ceva de mică importanță adevărurile speciale care ne-au despărțit de lume și care ne-au făcut ceea ce suntem, pentru că ele sunt pline de binecuvântări eterne. Dumnezeu ne-a dat lumină cu privire la lucrurile care se întâmplă acum, în timpul sfârșitului, iar noi, atât în scris, cât și de la amvoane, trebuie să prezentăm lumii adevărul nu într-o manieră moale și lipsită de energie, ci ca o demonstrație a Duhului și a puterii lui Dumnezeu. Ca mesajul să meargă mai departe, se duc cele mai intense lupte, iar rezultatele proclamării lui sunt importante atât pentru cer, cât și pentru pământ. — LS 329. LP 11.3

Pastorii nu trebuie să stea ca simpli spectatori în timp ce doctrinele noastre se degradează. — Într-o viziune care mi-a fost arătată, am văzut o anumită lucrare îndeplinită de către misionarii medicali. Frații noștri pastori priveau ca spectatori, urmărind ce se făcea, dar nu păreau să înțeleagă. Temelia credinței noastre, așezată cu atât de multă rugăciune și cu un studiu atât de serios al Scripturilor, era dărâmată stâlp cu stâlp. Credința noastră urma să nu mai aibă niciun punct de sprijin — Sanctuarul nu mai era, ispășirea dispăruse și ea. — UL 152. LP 11.4

Nu predicați doar acea parte a adevărului care îi mulțumește pe oameni. — Pavel i-a recomandat lui Timotei: „Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului” [2 Timotei 2:15]. Noi trebuie să ducem lumii un mesaj de avertizare, dar cum ne îndeplinim misiunea? Fraților, nu cumva predicați acea parte a adevărului care îi mulțumește pe oameni, în timp ce alte părți ale lucrării le lăsați nefăcute? Va trebui să meargă altcineva în urma voastră și să îi îndemne pe oameni să-și îndeplinească datoria de a aduce cu credincioșie toate zecimile și darurile în vistieria Domnului? Aceasta este lucrarea pastorului, însă, din nefericire, a fost neglijată. Oamenii L-au jefuit pe Dumnezeu, iar cauza acestui rău a fost faptul că pastorul nu a vrut să își nemulțumească frații. Dumnezeu îi numește pe acești bărbați administratori necredincioși. Sarcina pe care o au slujitorii Săi este următoarea: „Stăruiește asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura” [2 Timotei 4:2]. Dacă păstorii-slujitori își îndeplinesc datoria cu credincioșie, când va veni Păstorul cel mare vor căpăta „cununa care nu se poate veșteji, a slavei” [1 Petru 5:4]. Daniel a văzut răsplata lor și el spune: „Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac și în veci de veci” [Daniel 12:3]. — RH, 8 iulie 1884. LP 11.5

Evitați dorința arzătoare de a descoperi ceva nou și de a prezenta această descoperire ca pe o lumină nouă. — Dacă am ști ce stă în fața noastră, nu am mai fi atât de lenți în a face lucrarea Domnului. Sunt pastori și lucrători care vor prezenta un păienjeniș de minciuni absurde drept adevăruri cercetătoare, la fel cum rabinii evrei au prezentat preceptele oamenilor drept pâine a cerului. Vor oferi aceste minciuni turmei lui Dumnezeu ca fiind hrană la vremea potrivită, în timp ce sărmanele oi flămânzesc după pâinea vieții. Chiar și acum pare să existe o dorință arzătoare de a descoperi ceva senzațional și de a prezenta acest lucru ca pe o lumină nouă. Oamenii împletesc astfel o plasă de minciuni pe post de adevăruri importante. Această hrană închipuită care este pregătită pentru turmă va induce slăbiciune, decădere și moarte spirituală. — RH, 22 ianuarie 1901. LP 11.6

Respectați drepturile altora studiind pentru a vedea dacă presupusa lor lumină nouă se bazează pe Scripturi. — Trebuie să învățăm că și alții au drepturi, la fel ca noi. Când un frate primește o lumină nouă din Scripturi, el ar trebui să își explice în mod deschis poziția și fiecare pastor ar trebui să studieze Scripturile cu un spirit imparțial, pentru a vedea dacă lucrurile prezentate sunt confirmate de Cuvântul inspirat. „Și robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toți, în stare să învețe pe toți, plin de îngăduință răbdătoare, să îndrepte cu blândețe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința, ca să ajungă la cunoștința adevărului” (2 Timotei 2:24,25). — GW 303. LP 12.1