Lucrarea pastorală

Servicii sociale comunitare

Fiecare gest de milă față de cei aflați în nevoie este privit ca și cum I-ar fi fost făcut lui Isus. — „Religia curată și neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume” [Iacov 1:27]. Roadele pe care ni le cere Hristos sunt faptele bune: cuvinte calde, fapte de milă, grijă arătată față de cei săraci, nevoiași și oropsiți. Atunci când inima ta simte compasiune pentru alte inimi împovărate de descurajare și durere, când îți întinzi mâna spre cei nevoiași, când îi îmbraci pe cei goi, când le oferi străinilor un loc la masa ta și în inima ta, îngerii vin foarte aproape și un cor răsună în ceruri. Fiecare act de dreptate, de milă și de bunăvoință creează o melodie în ceruri. De pe tronul Său, Tatăl privește la aceste acte de milă și le socotește printre cele mai prețioase comori pe care le are. „«Ei vor fi ai Mei”, zice Domnul oștirilor, «Îmi vor fi o comoară deosebită»” [Maleahi 3:17]. Orice gest de milă făcut față de cei nevoiași și suferinzi este privit ca și cum I-ar fi fost făcut lui Isus. Când îi mângâi pe cei sărmani, când simți împreună cu cei oropsiți și apăsați, când te împrietenești cu orfanii, atunci intri într-o relație mai apropiată cu Isus. — 2T 25. LP 64.2

Unii pastori nu simt nimic pentru cei săraci, nevoiași și ignoranți. — Inima lui Hristos este încurajată la vederea celor care sunt săraci în orice sens al termenului, la vederea celor care sunt blânzi, în ciuda umilințelor și a exploatării, la vederea celor care în mod evident flămânzesc după neprihănire sau a celor care sunt incapabili să se schimbe. Într-un cuvânt, El este încurajat tocmai de acea stare de lucruri care îi descurajează pe mulți pastori. El ne corectează evlavia greșită, punând povara lucrării pentru cei săraci și nevoiași din zonele dificile ale acestei lumi asupra bărbaților și femeilor care au inimi pline de compasiune pentru cei ignoranți și pentru cei marginalizați. Domnul vrea ca acești lucrători să îi ajute, de aceea îi învață cum să întâlnească astfel de oameni. Vor fi încurajați atunci când vor vedea cum se deschid uși prin care pot intra în locuri în care să facă lucrare misionară medicală. Având puțină încredere în sine, ei Îi dau toată slava lui Dumnezeu. Poate că mâinile le sunt aspre și neîndemânatice, dar inimile le sunt sensibile și miloase; sunt plini de dorința sinceră de a face ceva pentru a alina suferința atât de răspândită astăzi; iar Hristos le este alături și îi ajută. El lucrează prin cei ce știu să discearnă mila în mijlocul suferinței și câștigul în mijlocul sărăciei lucii. Când lucrurile sunt privite din perspectiva lui Hristos, din mijlocul greutăților răsar privilegii, în confuzie se vede ordinea, iar în ceea ce părea a fi un eșec se disting succesul și înțelepciunea lui Dumnezeu. — CH 26. LP 65.1