Lucrarea pastorală
Misionarii medicali
Lucrarea misionară medicală și lucrarea de vestire a Evangheliei nu trebuie să fie separate. — Lucrarea misionară medicală nu ar trebui îndeplinită ca și cum ar fi distinctă de lucrarea de vestire a Evangheliei. Poporul Domnului trebuie să fie una. În lucrarea Sa nu trebuie să existe separare. Timp și mijloace sunt absorbite de o lucrare care este dusă cu prea multă stăruință într-o singură direcție. Domnul nu a hotărât așa. El Și-a trimis cei 12 ucenici, și apoi pe cei 70 de ucenici, pentru a le predica oamenilor Cuvântul și le-a dat putere să vindece bolnavii și să scoată demonii în Numele Său. Cele două linii ale lucrării nu ar trebui să fie separate. Satana va născoci orice plan posibil pentru a-i separa pe cei pe care Dumnezeu caută să îi facă una. Nu trebuie să ne lăsăm induși în eroare de planurile sale. Lucrarea medicală trebuie să fie la fel de strâns legată de lucrarea soliei celui de-al treilea înger cum este legată mâna de trup; educația studenților din domeniul misiunii medicale nu este completă dacă ei nu sunt învățați să lucreze mână în mână cu biserica și pastorii. — CH 557. LP 61.5
Pastorii și lucrătorii medicali trebuie să coopereze. — Poporul lui Dumnezeu este chemat să lucreze în armonie. El îi cheamă pe cei ce s-au angajat în lucrarea medicală să se unească cu pastorii; El îi cheamă pe pastori să coopereze cu misionarii medicali; El îi cheamă pe cei din biserică să își asume datoria care le-a fost dată și să înalțe steagul adevăratei reforme în zona în care locuiesc, lăsându-i pe lucrătorii instruiți și experimentați să continue eforturile în câmpuri noi. — 6T 292. LP 61.6
Medicul credincios ar trebui să aibă același drept la rugăciunile poporului lui Dumnezeu ca și pastorul. — Munca medicului este anevoioasă. Puțini își dau seama de tensiunea fizică și psihică la care este supus. În cea mai intensă încordare, el își canalizează orice strop de energie și orice capacitate în lupta cu boala și moartea. Adesea știe că o abatere neîndemânatică a brațului, chiar și numai cât grosimea unui fir de păr, într-o direcție greșită poate trimite în veșnicie un suflet nepregătit. Cât de mult are nevoie doctorul credincios de compasiunea și rugăciunile poporului lui Dumnezeu! Așteptările lui în această privință nu sunt mai de neglijat decât cele ale celui mai devotat pastor sau lucrător misionar. Privat de odihna și somnul necesare sau chiar de privilegiile religioase din timpul Sabatului, cum adesea se întâmplă, el are nevoie de o îndoită măsură de har, de o rezervă proaspătă în fiecare zi, altfel va pierde legătura cu Dumnezeu și va fi în pericol să se afunde mai adânc în întuneric spiritual decât persoanele care au alte chemări. Și, cu toate acestea, adeseori îi sunt aduse reproșuri nemeritate, este lăsat singur, supus de către Satana celor mai puternice ispite, simțindu-se neînțeles și trădat de prietenii săi. — 5T 446. LP 61.7