Lucrarea pastorală

Rugăciunea

Eforturile pastorilor care se roagă dau rezultate extraordinare. — Fiți stăruitori în rugăciune! Sunteți o mireasmă de la viață spre viață sau de la moarte spre moarte. Ocupați o poziție de o răspundere înfricoșătoare. Vă implor să răscumpărați timpul. Apropiați-vă de Dumnezeu în rugăciune și veți fi asemenea unui copac sădit lângă un izvor de ape, ale cărui frunze sunt mereu verzi și care dă roade la vremea potrivită! Pastori ai lui Hristos, aveți nevoie de puterea divină pe care Dumnezeu dorește să v-o ofere fără măsură, atunci când planul este făcut împreună cu El. Nu trebuie decât să mergeți la Dumnezeu, să-L credeți pe cuvânt și să lăsați ca acțiunile voastre să fie susținute de o credință vie în promisiunile Lui. Dumnezeu nu vă cere rugăciuni elocvente sau argumente logice, ci doar o inimă pocăită, umilă, dispusă să învețe de la El. Pastorul care se roagă, care are o credință vie, va avea fapte pe măsură, iar eforturile sale vor fi încununate de rezultate excepționale, în ciuda obstacolelor unite ale pământului și ale iadului. — RH, 8 august 1878. LP 7.1

Nicio slujbă pentru biserică nu ar trebui să aibă întâietate în fața comuniunii cu Dumnezeu.— De nimic nu este mai mare nevoie în lucrare ca de rezultatele practice ale comuniunii cu Dumnezeu. Noi ar trebui să arătăm, prin viața noastră de zi cu zi, că avem pace și odihnă în Dumnezeu. Fața ne va fi luminată de pacea Lui care locuiește în inima noastră. Ea va oferi vocii putere de convingere. Comuniunea cu Dumnezeu va da noblețe morală caracterului și acțiunilor noastre. Oamenii vor cunoaște că noi, la fel ca primii ucenici, am fost împreună cu Isus. Aceasta va conferi eforturilor pastorului o putere mai mare chiar decât cea care vine din influența predicării lui, de aceea nu trebuie să-și permită să se lipsească de această putere. Nu trebuie să neglijeze comuniunea cu Dumnezeu prin rugăciune și studierea cuvântului Său, pentru că în asta constă sursa puterii lui. Când este vorba despre această comuniune, nicio slujbă pentru biserică nu ar trebui să primeze. — 6T 47. LP 7.2

Rugăciunile pastorilor nu vor fi ascultate dacă prin minte le trec lucruri nelegiuite.— Dumnezeu ne-a ales din această lume ca să fim un popor special și sfânt. „El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-și curețe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune” [Tit 2:14]. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să fie oameni ai rugăciunii, cercetători sârguincioși ai Scripturilor, care flămânzesc și însetează după neprihănire, ca să poată fi lumină și putere pentru alții. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu gelos și ne cere să ne închinăm Lui în spirit și în adevăr, în frumusețea sfințeniei. Psalmistul spune: „Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul” [Psalmii 66:18]. Ca lucrători, noi trebuie să fim atenți la căile noastre. Dacă psalmistul nu ar fi fost ascultat în cazul în care ar fi cugetat lucruri nelegiuite în inima lui, cum ar putea să fie ascultate rugăciunile pastorilor, dacă gânduri nelegiuite le trec prin minte? Există pericole la care suntem expuși în mod constant. Planul premeditat al lui Satana este acela de a-i face pe slujitorii lui Dumnezeu să fie slabi în rugăciune, în autoritate și în influența pe care o au asupra lumii din cauza defectelor din caracterul lor, defecte care nu se armonizează în niciun fel cu adevărul. — RH, 10 noiembrie 1885. LP 7.3

Îndoielile distrug lucrarea pastorală. — Unii nu sunt înclinați în mod natural spre devoțiune și, de aceea, ar trebui să încurajeze și să cultive obiceiul de a-și analiza îndeaproape viața și motivațiile și să nutrească în special dragostea pentru exercițiile spirituale și pentru rugăciunea tainică. Pot fi auziți adeseori exprimându-și îndoielile și necredința și stăruind asupra luptelor extraordinare pe care le-au avut cu sentimentele de necredință. Insistă asupra influențelor descurajante, iar acest lucru le afectează credința, speranța și curajul în adevăr și în succesul final al lucrării și al cauzei în care s-au angajat, considerând că este o virtute specială dacă sunt de partea celor care se îndoiesc. Uneori, par chiar să se bucure când adoptă poziția necredinciosului și își consolidează lipsa de credință cu fiecare circumstanță pe care o pot prezenta ca scuză pentru întunericul lor. Unora ca aceștia le vom spune: Mai bine coborâți imediat și părăsiți zidurile Sionului, până când veți fi convertiți și veți deveni buni creștini! Înainte de a vă asuma responsabilitatea de pastor, Dumnezeu vă cere să renunțați la dragostea pentru această lume. Răsplata pentru cei ce persistă în această poziție de îndoială va fi aceea destinată fricoșilor și necredincioșilor. — 2T 513. LP 7.4

Hristos a îmbinat rugăciunea cu activitatea. — Fiind suprasolicitat, pastorul este adeseori atât de grăbit, încât abia își găsește timp să se autoanalizeze pentru a vedea dacă nu cumva și-a pierdut credința. Își găsește foarte puțin timp pentru meditație și rugăciune. În slujirea Sa, Hristos a îmbinat rugăciunea cu activitatea. El petrecea noapte de noapte în rugăciune. Pastorii trebuie să se roage lui Dumnezeu pentru Duhul Sfânt, ca să poată prezenta adevărul în mod corect. — Ev 91. LP 8.1