Lucrarea pastorală

CAPITOLUL 8 - Aptitudinile de lider

A lucra pentru Dumnezeu într-o poziție umilă îi ajută pe viitorii pastori să poată activa ca lideri. — Fraților, tratați-i pe oameni ca pe niște oameni, nu ca pe niște servitori cărora să le porunciți după bunul plac! Cel care cultivă un spirit arogant și nemilos ar trebui să devină mai degrabă îngrijitor la oi, cum a fost Moise, ca să învețe astfel ce înseamnă să fii un păstor adevărat. Moise a dobândit în Egipt experiență ca politician puternic și conducător militar, însă acolo nu a putut învăța lecțiile esențiale ale adevăratei măreții. A trebuit să capete experiență în îndeplinirea unor îndatoriri mai umile, astfel încât să poată deveni îngrijitor, blând cu orice ființă vie. În timp ce păștea turmele lui Ietro, compasiunea lui s-a îndreptat către oi și către miei și a învățat să protejeze cu cea mai mare grijă aceste făpturi ale lui Dumnezeu. Cu toate că, dacă ar fi fost maltratate, nu s-ar fi putut plânge niciodată, comportarea lor ar fi spus totuși multe. Dumnezeu Se preocupă de toate ființele pe care le-a făcut. Lucrând pentru Dumnezeu în această poziție umilă, Moise a învățat să fie un păstor blând pentru Israel. — TM 262, 263. LP 27.1

Pentru a fi un lider adevărat, trebuie să câștigi încrederea celor pentru care lucrezi. — Pentru ca un pastor să aibă succes, este neapărat nevoie de ceva mai mult decât de cunoștințele obținute din cărți. Cel care lucrează pentru suflete are nevoie de integritate, inteligență, hărnicie, energie și tact. Toate acestea sunt extrem de necesare pentru succesul unui slujitor al lui Hristos. Nicio persoană cu aceste calități nu poate fi inferioară, ci va avea o influență impresionantă. Dacă cel care lucrează pentru cauza lui Dumnezeu nu reușește să câștige încrederea oamenilor cărora le slujește, nu va putea face prea multe. — 3T 553. LP 27.2

Conduceți cu respect, amabilitate, încredere și dragoste, nu cu asprime și severitate. — Tu nu simți că ai o datorie față de Dumnezeu să fii răbdător, amabil și respectuos cu colegii tăi pastori și cu fiecare membru al bisericii. Ei își pierd încrederea în tine și, ca urmare, influența ta este schilodită. Ai nevoie de amabilitatea, curtoazia, blândețea și smerenia lui Hristos. Ai multe aptitudini valoroase, care, sfințite de Dumnezeu, ar putea fi cizelate în vederea celei mai înalte slujiri. Ar trebui să simți nevoia de a te apropia de frații tăi cu amabilitate și curtoazie, nu cu asprime și severitate. Nu îți dai seama de răul pe care îl faci prin spiritul despotic și incisiv pe care îl manifești față de ei. — EGW’88 245. LP 27.3

Nu exercitați o autoritate arbitrară. — Atunci când planurile și proiectele ni se destramă, când cei care au depins de judecata noastră ajung la concluzia că Domnul îi va conduce să acționeze și să decidă singuri, nu ar trebui să îi condamnăm și să exercităm o autoritate arbitrară pentru a-i constrânge să ne accepte ideile. Cei care se află în poziții de autoritate ar trebui să cultive în mod constant autocontrolul. — CW 37, 38. LP 27.4

Nu transformați autoritatea de pastori într-o atitudine despotică față de propria turmă. — Pastorul nu trebuie să stăpânească autoritar asupra turmei care i-a fost încredințată, ci să le fie o pildă credincioșilor și să le arate calea spre cer. Urmând exemplul lui Hristos, el ar trebui să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru persoanele pe care le are în grijă, până când rugăciunile lui vor primi răspuns. Isus a manifestat față de om compasiune, atât umană, cât și divină. El este modelul nostru în toate lucrurile. Dumnezeu este Tatăl și Conducătorul nostru, iar pastorul creștin este reprezentantul Fiului Său pe pământ. Principiile care guvernează cerul ar trebui să guverneze și pământul; aceeași dragoste care îi însuflețește pe îngeri, aceeași neprihănire și sfințenie care domnesc în ceruri ar trebui, pe cât posibil, să fie copiate pe pământ. Dumnezeu îi consideră responsabili pe pastori pentru autoritatea pe care o exercită, însă nu găsește în aceasta o scuză pentru slujitorii Săi care o transformă într-o atitudine despotică față de turma care le-a fost încredințată. — 4T 267, 268. LP 27.5

Liderii ar trebui să acționeze ca sfătuitori înțelepți, nu ca niște conducători severi. — Uneori, cel căruia i s-a încredințat responsabilitatea de lider ajunge să creadă că se află într-o poziție de autoritate supremă și că toți frații lui, înainte de a întreprinde anumite acțiuni, ar trebui să îi ceară permisiunea de a face ceea ce cred ei că ar trebui făcut. Un astfel de om se află pe un teren periculos. El a pierdut din vedere care este rolul unui adevărat lider în poporul lui Dumnezeu. În loc să acționeze ca un sfătuitor înțelept, el își asumă prerogativele unui conducător sever. Dumnezeu este dezonorat de asemenea manifestări de autoritate și înălțare de sine. Niciun om care se bazează pe forțele proprii n-ar trebui să fie conștiință și rațiune pentru un alt om pe care Domnul îl folosește în lucrarea Sa. Nimeni nu ar trebui să emită reguli și regulamente omenești pentru a stăpâni după bunul plac peste colegii săi de slujire care au o experiență vie în adevăr. — TM 491. LP 28.1

Încurajați și respectați aportul altora. — Stabilește legături cu frații tăi, dacă vrei ca și ei să se atașeze de tine și să-ți acorde încrederea lor! Încrederea și credința vor genera încredere și credință. Ar trebui să ai încredere nu doar în frații tăi pastori, ci și în cei cu care vii în contact; să le arăți că ai încredere în ei și ești convins că și ei sunt călăuziți de Dumnezeu în aceeași măsură ca și tine. Vorbește-le despre proiectele tale! Ei se vor simți liberi să vorbească și îți vor atrage atenția asupra anumitor aspecte la care nu te gândiseși. — 9MR 145. LP 28.2