Principii creştine pentru conducători

15/33

Capitolul 14 - Autoritatea

Un consiliu format din mai multe persoane, nu doar una singură. — A fost o necesitate aceea de a organiza Uniuni de Conferințe, astfel încât Conferința Generală să nu dicteze asupra tuturor Conferințelor individuale. Puterea cu care este învestită Conferința Generală nu trebuie să fie centralizată într-un singur om sau doi, sau șase, trebuie să fie un consiliu format din mai multe persoane care să hotărască asupra diviziunilor individuale. PC 23.1

Modul de lucru al fostei conduceri a Conferinței Generale nu a fost după rânduiala lui Dumnezeu. S-a făcut o lucrare al cărei caracter nu a fost aprobat de Dumnezeu. Rezultatul este în fața noastră, în ruinele a ceea ce a fost odată o mare tipografie [birourile Review and Herald din Battle Creek] și costisitorul său ansamblu de clădiri și utilaje. (...) PC 23.2

În lucrarea lui Dumnezeu nu ar trebui să fie exercitată nicio autoritate regească de către o singură ființă umană, de două sau trei. După modul în care și-au exercitat autoritatea în ultimii douăzeci de ani, reprezentanții Conferinței Generale nu vor mai avea niciun motiv să se justifice prin cuvintele: „Templul Domnului, noi suntem Templul Domnului.” Oamenii aflați în poziții de încredere nu și-au făcut lucrarea cu înțelepciune. PC 23.3

Domnul cheamă oameni înțelepți care să prezideze lucrarea Sa și care să fie păstori credincioși ai turmei Sale. — Manuscrisul 26, 3 aprilie 1903 (cu referire la lucrarea Conferinței Generale). PC 23.4

Un element ciudat în mijlocul roților. — Capitolul 6 din cartea profetului Isaia conține o profundă și importantă lecție pentru fiecare dintre lucrătorii lui Dumnezeu. Studiați-l cu umilință și cu rugăciune stăruitoare. Capitolele 1 și 2 din cartea profetului Ezechiel ar trebui, de asemenea, să fie studiate cu atenție. Roțile din mijlocul altor roți reprezentate în acest simbol alcătuiau o imagine confuză pentru ochiul limitat. Însă mâna unei Înțelepciuni infinite a fost descoperită în mijlocul roților. O ordine perfectă răzbate din confuzie. Fiecare roată este în locul ei stabilit, acționând în perfectă armonie cu oricare altă parte a mașinăriei. PC 23.5

Mi s-a arătat că ființele umane își doresc prea multă putere. Își doresc controlul, iar Domnul Dumnezeu, Puternicul Lucrător, este lăsat în afara activității lor. Lucrătorii se simt calificați pentru a ocupa locul cel mai înalt. Niciun om să nu încerce să administreze lucrarea care ar trebui să fie lăsată în mâinile marelui Eu Sunt, Cel care planifică în felul Său modul în care ar trebui să se desfășoare lucrarea. Să știți că Dumnezeu este instructorul slujitorilor Săi și El va lucra prin aceia prin care va dori El. — Manuscrisul 143, 1899. PC 23.6

Modul corect de a folosi autoritatea. — Vreau să le vorbesc fraților mei care ocupă poziții de încredere. Ca administratori ai lui Dumnezeu, voi sunteți învestiți cu responsabilitatea de a lucra în locul Său, ca fiind mâna Sa dreaptă. Cei ce sunt așezați în poziții de încredere trebuie să aibă autoritatea de a acționa, dar niciodată nu trebuie să folosească această autoritate ca o putere prin care să refuze să-i ajute pe cei în nevoie sau neajutorați. Nu ar trebui să fie niciodată folosită pentru a descuraja sau a deprima un suflet care se luptă. Cei cărora le-au fost date poziții de influență să-și amintească întotdeauna faptul că Dumnezeu vrea ca ei să aibă gândul lui Hristos, Cel care, prin creare și prin răscumpărare, are dreptul de proprietate asupra tuturor oamenilor. — Scrisoarea7, 17 ianuarie 1901 (către frații care ocupă poziții de încredere). PC 23.7

Abordarea oamenilor care sunt asemenea nouă. — Să ne aducem cu toții aminte faptul că nu avem de-a face cu oameni ideali, ci cu oameni în carne și oase chemați de Dumnezeu, oameni asemenea nouă, oameni ce cad în aceleași greșeli ca și noi, oameni cu aceleași ambiții și infirmități. Niciun om nu a fost pus stăpân, ca să conducă mintea și conștiința celui ce este o ființă asemănătoare cu el. Să fim foarte atenți cum îi abordăm pe cei ce sunt moștenirea lui Dumnezeu răscumpărată cu sânge. PC 24.1

Nu i-a fost dată niciunui om lucrarea de a conduce cu stăpânire peste frații săi. Fiecare om trebuie să își ducă povara. El le poate spune cuvinte de încurajare, credință și speranță colegilor săi de lucru, îi poate ajuta în purtarea diferitelor poveri, sugerându-le cum să-și îmbunătățească metodele de lucru, dar în niciun caz nu trebuie să îi descurajeze și să-i slăbească, pentru ca dușmanul să nu aibă un avantaj asupra minții lor — un avantaj care, în timp, se va întoarce împotriva lui. — Manuscrisul 29, ianuarie 1907, p. 9, 10 (responsabilitatea individuală și unitatea creștină). PC 24.2

Nu criticați și nu condamnați. — Nu ar trebui nici măcar să îți îngădui să gândești cu răutate despre ei, cu atât mai puțin să te așezi pe scaunul judecății și să îi critici sau să îi condamni pe frații tăi când tu însuți ai putea fi, în multe aspecte, mult mai vrednic de critică decât ei. Lucrarea ta va fi supusă verificării lui Dumnezeu. — Scrisoarea 21, 14 octombrie 1888, p. 10,11 (către fratele Butler). PC 24.3

Spiritul de autoritate. — În diferitele noastre chemări trebuie să existe dependență reciprocă pentru ajutor. Nu ar trebui să fie manifestat un spirit de autoritate, nici chiar de către președintele unei Conferințe, pentru că poziția nu-l schimbă pe om într-o ființă infailibilă. Orice lucrător căruia i-a fost încredințată administrarea unei Conferințe trebuie să lucreze așa cum a lucrat Hristos, purtând jugul Său și învățând de la El blândețea și smerenia. PC 24.4

Spiritul și comportamentul unui președinte de Conferință, în cuvânt și în faptă, dezvăluie dacă el conștientizează slăbiciunea și dependența sa de Dumnezeu sau dacă el crede că poziția sa de influență îi oferă o înțelepciune superioară. Dacă Îl iubește pe Dumnezeu și se teme de El, dacă el conștientizează valoarea sufletelor, dacă apreciază fiecare frântură de ajutor pe care Domnul a găsit cu cale să i-o dea unui împreună-lucrător cu El, atunci cel în cauză va fi în stare să lege inimă de inimă prin dragostea lui Hristos manifestată în slujirea sa. El va rosti cuvinte de mângâiere către cei bolnavi și îndurerați. Dacă nu cultivă un spirit dominator, ci Îl va purta în minte întotdeauna pe Cel ce este Stăpânul Său, adică pe Hristos, atunci el va putea să le ofere sfat celor neexperimentați, încurajându-i să devină mâna dreaptă a lui Dumnezeu. — Scrisoarea 10, 8 ianuarie 1903, p. 3, 4 (către E. R. Palmer și A. G. Daniells). PC 24.5

Personalitatea omului așa cum este ea dată de Dumnezeu. — Puterea omenească ce a ajuns să se manifeste în rândurile noastre nu este una aprobată de Cuvânt. Satana s-a furișat înăuntru pentru a-i face pe oameni să depindă de alți oameni și să facă din brațul de carne ajutorul lor. Sunt instruită să spun: Rupeți orice jug croit de invenția omenească și ascultați vocea lui Hristos: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară.” PC 24.6

Omul care crede că, prin funcția de președinte al Conferinței, își poate asuma responsabilitatea de a le spune colegilor săi de lucru care este datoria lor face o lucrare greșită. Influența lui va fi aceea de a distruge personalitatea omului, așa cum este ea dată de Dumnezeu, și-l va pune pe om sub jurisdicție omenească. O astfel de administrare pune temelia necredinței. Oamenii care-i învață pe colegii lor să caute călăuzire la oameni îi învață de fapt că, atunci când se duc la Domnul pentru sfat și călăuzire de la Duhul Sfânt cu privire la datoria lor, ei nu trebuie să urmeze sfatul până nu se consultă cu anumiți oameni, pentru a ști dacă aceasta este ceea ce trebuie ei să facă. Astfel, se dezvoltă o formă de sclavie, care nu îi va aduce decât slăbiciune și ineficiență bisericii lui Dumnezeu. PC 24.7

Cei ce scriu astfel de capitole nefericite în experiențele lucrării noastre și acceptă cu bunăvoință ideea că lor le-a fost dată stăpânirea asupra conștiințelor oamenilor trebuie să înțeleagă că au făcut o greșeală gravă. Postul pe care îl dețin nu a fost niciodată menit să fie unul care să le ofere acea responsabilitate pe care ei au crezut că le-o oferă. Semnalul de alarmă este tras acum împotriva acestui rău. Niciodată, niciodată, oamenii să nu consimtă să ocupe o poziție în care numai Dumnezeu ar trebui să Se afle. — Scrisoarea 344, 1 octombrie 1907, p. 3 (către A. G. Daniells, G. A. Irwin și W. W. Prescott). PC 25.1

Acest tip de administrare trebuie schimbat. — Oare v-a sfătuit Domnul să găsiți diferite mijloace prin care să lucrați și să controlați mințile oamenilor? Nu, vă spun eu, nu. Cazul fratelui Littlejohn a fost gestionat într-un mod ciudat. El m-a solicitat să pun lucrurile în ordine, dar nu am făcut nimic în sensul acesta. Nu era timpul. Modul în care l-ați abordat și felul în care l-ați tratat au fost cu totul greșite. El poartă semnătura celui ce este dușmanul sufletelor. Modul în care l-ați tratat pe Frank Belden în lucrarea sa nu a fost nici el corect. Este un foc străin, nu este focul aprins de Domnul. Acest tip de administrare trebuie să înceteze, altfel Domnul va lucra într-un mod care nu va fi pe placul celor ce au făcut o astfel de lucrare. Acești oameni nu au fost corecți, au nevoie de o conducere competentă, însă cei ce au încercat să conducă trebuie să fie ei înșiși conduși de alții. PC 25.2

Oare planurile voastre cu privire la cartea Gospel Primer 1 au primit aprobarea lui Dumnezeu? Nu. Principiile pe baza cărora ați lucrat au fost greșite. Slujirea individuală trebuie adusă lui Dumnezeu, și nu controlată de un om sau de un grup anume de oameni. Au fost făcute mișcări al căror efect va fi unul major. Un exemplu a fost dat de oamenii care slujesc acolo unde nu le este locul, și acest lucru s-a dospit ca aluatul în Conferințele voastre. Președinții de Conferințe sunt îmbibați de un spirit de a domina, de a le cere oamenilor să se supună judecăților lor, iar dacă se confruntă cu un refuz, modul lor de a-i aborda pe cei ce au altă opinie e de așa natură, încât umple cerul de indignare. PC 25.3

Cum ar putea Dumnezeu să determine bisericile să-și dea mijloacele lor câștigate din greu în administrarea unor oameni care sunt autosuficienți, egoiști și atât de aroganți și importanți, încât mânia lui Dumnezeu este asupra lor? Instituțiile noastre au nevoie de curățire așa cum a avut Templul atunci când Hristos a fost pe pământ. Omul dictează asupra conștiinței altor oameni, omul dictează altor oameni ca și cum ar fi Dumnezeu. Peste tot în câmp, acest spirit dospește inimile cu aceleași scopuri înguste și egoiste. O reacție trebuie să apară și cine va pune atunci lucrurile în ordine? Isus spune: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze.” — Scrisoarea 65, 19 iunie 1895, p. 7, 8. PC 25.4

Președintele fixează standardul. — Când vorbești despre postul tău, precizezi că este acela de președinte al Conferinței Generale, ca și cum aceasta ți-ar justifica modul de acțiune pe care tu l-ai văzut ca fiind cu totul corect, dar care, din lumina pe care Domnul mi-a dat-o, am înțeles că este greșit în anumite aspecte. Te îndemn ca tocmai acest fapt, și anume că ocupi o poziție de responsabilitate, să fie un motiv pentru care ar trebui să manifești întotdeauna și în toate circumstanțele un spirit îndurător, plin de bunătate, ca al lui Hristos. Frații tăi din lucrarea pastorală care te respectă pe tine și poziția ta vor fi foarte dispuși să-ți urmeze exemplul în astfel de situații. Tu trebuie să fii pentru frații tăi un exemplu vrednic de a fi urmat. Cuvintele tale, spiritul tău, comportamentul tău, chiar maniera în care îți tratezi frații reprezintă semințe sădite pentru bine sau pentru rău. Este atât privilegiul, cât și datoria ta, în special prin poziția ta de încredere, să ai aceeași gândire cu Dumnezeu. Atunci vei fi puternic în tăria Sa și smerit și blând ca un copilaș. PC 25.5

Ține-te strâns de Biblie, pentru că adevărurile ei sacre pot curăți, înnobila și sfinți sufletul. Trebuie să susții adevărul și să îl promovezi așa cum este el în Isus, altfel nu are nicio valoare pentru tine. În lumina adevărului lui Dumnezeu, lasă ca opiniile și ideile omenești să apară așa cum sunt ele văzute de Dumnezeu — ca nebunie. Niciun om să nu creadă că poziția sa de președinte al Conferinței Generale sau al unei Conferințe îi conferă o putere opresivă asupra conștiințelor altora, nici chiar în cel mai mic grad, pentru că Dumnezeu nu va aproba nimic de acest fel. Cel care are răspundere trebuie să respecte drepturile tuturor, cu atât mai mult pentru că este într-o poziție în care alții îl vor lua ca model de urmat. PC 26.1

Având cele mai sacre obligații, poziția ta te obligă să fii foarte atent la ce fel de spirit manifești față de frații tăi. Și ei au, asemenea ție, o parte în lucrarea lui Dumnezeu. Oare nu-i va învăța Dumnezeu și nu-i va călăuzi ca și pe tine? Nu ar trebui nici măcar să îți îngădui să gândești cu răutate despre ei, cu atât mai puțin să te așezi pe scaunul judecății și să îi critici sau să îi condamni pe frații tăi când tu însuți ai putea fi, în multe aspecte, mult mai vrednic de critică decât ei. Lucrarea ta va fi supusă verificării lui Dumnezeu. — Buletinul 21, 14 octombrie 1888, p. 10, 11 (către fr. Butler). PC 26.2