Principii creştine pentru conducători

12/33

Capitolul 11 - Influența

Influența este măsurată. — Cerul veghează pentru a vedea cum își îndeplinesc lucrarea de isprăvnicie aceia care ocupă poziții de influență. Nivelul așteptărilor din partea celor ce sunt slujitori este măsurat după extinderea influenței pe care o au. În modul în care îi tratează pe cei ce sunt aproapele lor, ei ar trebui să se manifeste ca niște tați — drepți, duioși și loiali. Ar trebui să fie asemenea lui Hristos în caracter, fiind uniți cu frații lor în legăturile cele mai strânse ale unității și părtășiei. — Slujitorii Evangheliei, p. 495. PC 18.1

Fiecare cuvânt rostit are o influență. — Temerea de Dumnezeu, bunătatea și sfințenia Sa se vor simți în fiecare instituție. O atmosferă de dragoste și de pace va pătrunde în fiecare departament. Fiecare cuvânt rostit, fiecare lucrare săvârșită vor avea o influență care corespunde influenței cerești. Hristos va rămâne în omenire și omenirea va rămâne în Hristos. În întreaga lucrare nu va apărea caracterul omului limitat, ci caracterul Dumnezeului infinit. Influența divină împărtășită oamenilor de sfinții îngeri va impresiona mințile celor ce vor veni în contact cu lucrătorii, iar de la acești lucrători, o influență înmiresmată va fi răspândită celor ce vor alege să o inspire. — Advent Review and Sabbath Herald, 28 aprilie 1903. PC 18.2

Binecuvântarea cuvintelor spuse cu multă compasiune. — O, ce putere poate avea un om convertit, transformat în fiecare zi, pentru a aduce binecuvântare și bucurie celor din jurul său! Cei ce poartă responsabilități în instituțiile lui Dumnezeu trebuie să crească în har și în cunoașterea lucrurilor divine. În permanență trebuie să își aducă aminte că talentul vorbirii le-a fost dat de Dumnezeu pentru a-i ajuta și a-i binecuvânta pe alții. Rămâne la latitudinea lor să decidă dacă vor spune cuvinte care să-L onoreze pe Hristos sau cuvinte care vor fi o piedică în fața celor ce le vor asculta. O, ce binecuvântare sunt cuvintele plăcute, pline de compasiune, cuvinte care ridică și întăresc! Atunci când cineva este întrebat, nu ar trebui să răspundă tăios, ci blând. Inima celui care pune întrebarea s-ar putea să fie adânc îndurerată de o amărăciune ascunsă, care nu poate fi spusă. Cel care vorbește nu-și poate da seama de acest lucru, ca atare cuvintele sale ar trebui să fie întotdeauna blânde și pline de compasiune. Prin câteva cuvinte bine alese, de încurajare, el ar putea ridica povara cea grea din mintea colegului său lucrător. — Advent Review and Sabbath Herald, 28 aprilie 1903. PC 18.3

Responsabili pentru cei ce le urmează exemplul. — Conducătorii sunt responsabili nu numai pentru propriile greșeli nesfințite, ci și pentru greșelile celor ce le urmează exemplul. Atunci când sunt mustrați pentru faptul că au promovat principii greșite, ei vor manifesta un spirit pervertit, un spirit care nu va fi corectat sau smerit. — Manuscrisul 139, 23 octombrie 1903, p. 14 („Solia din Apocalipsa”) PC 18.4

Influența reflectată în oameni— În biserica din zilele noastre este nevoie de oameni ca Neemia, nu de oameni care pot doar să predice și să se roage, ci de oameni ale căror rugăciuni și predici sunt întărite de un scop ferm și arzător. Calea urmată de acest patriot evreu în realizarea planurilor lui este una care trebuie să fie adoptată de pastori și de conducători. După ce și-au alcătuit planurile, ei trebuie să se înfățișeze înaintea bisericii în așa fel încât să câștige interesul și cooperarea. Oamenii să manifeste interes în prosperitatea lucrării. Succesul care a însoțit eforturile lui Neemia arată ce vor realiza rugăciunea, credința și acțiunea energică și înțeleaptă. Credința vie va cere o acțiune energică. Spiritul manifestat de conducător va fi, într-o mare măsură, reflectat de oameni. Dacă acei conducători care mărturisesc a crede adevărurile solemne și importante ce urmează să pună la probă lumea în timpul acesta nu manifestă niciun zel arzător pentru pregătirea unui popor care să reziste în ziua lui Dumnezeu, atunci ne putem aștepta ca biserica să fie neglijentă, nepăsătoare și iubitoare de plăceri. — Sfaturi pentru o slujire creștină eficientă, p. 177, Southern Watchman, 29 martie 1904. PC 18.5