Fiice Ale Lui Dumnezeu

SĂNĂTATEA, EXERCIȚIUL FIZIC ȘI UN STIL DE VIAȚĂ SĂNĂTOS

Cunoașterea faptului că omul trebuie să fie un templu al lui Dumnezeu, un locaș în care să se descopere slava Sa, ar trebui să fie imboldul cel mai puternic pentru grija față de puterile noastre fizice și pentru dezvoltarea lor. Creatorul a adus la existență făptura umană într-un mod minunat, care impune respect, și El ne poruncește să facem din ea obiectul nostru de studiu, să-i înțelegem nevoile și să facem tot ce ține de noi pentru a o feri de rău și întinare. — Divina vindecare, p. 271

Exercițiul fizic face somnul mai plăcut și pașii mai sprinteni. — Femeile neglijează exercițiul fizic prin mersul pe jos. Călăritul nu poate lua locul mersului pe jos. Multe dintre cele care se simt foarte slăbite pot să meargă pe jos dacă își propun acest lucru. Ele nu sunt dispuse să meargă pe jos și le veți auzi motivând: „Oh, eu nu pot să merg. Mi se taie respirația. Mă dor coastele, mă doare spatele!” Dragi surori, aș dori ca voi să nu fi avut niciodată aceste infirmități. Dar eu știu că, dacă cedați în fața lor și renunțați, alegând o viață inactivă, nu veți fi eliberate de ele. Încercați să faceți exercițiu fizic moderat la început. Stabiliți reguli pe care să le respectați. Mergeți pe jos! Da, mergeți pe jos! Dacă este posibil, mergeți pe jos! Voi, care credeți că mersul pe jos este imposibil, încercați o distanță mică la început. Fără îndoială, veți obosi. Trunchiul ar putea să vă doară, spatele ar putea să vă doară, dar acest lucru nu ar trebui să vă sperie. Este posibil să vă simțiți picioarele slăbite. Și nu este de mirare, în condițiile în care nu le-ați folosit mai mult decât dacă nu ați fi avut picioare deloc.… FD 171.1

Dacă nu ați fi făcut nimic altceva decât să mergeți pe jos și ați fi perseverat, ați fi putut să realizați mult în vederea refacerii. Somnul vostru ar fi fost mai plăcut. Când simțiți că ați ajuns la capătul puterilor, continuați să mergeți încă puțin. Nu vă târâți picioarele ca și când ați avea greutăți legate de ele. (…) Mișcați-vă mâinile în timp ce mergeți. Mergeți pe jos cu o atitudine voioasă. Iar când mergeți, priviți la frumusețile din natură, ascultați păsările cântătoare, ale căror triluri răsună în laude către Creatorul lor. Fiți inspirate de recunoștința lor fericită. Căutați să priviți tot ce este frumos, bun și plin de voioșie, lăsați ca aceste lucruri să vă înveselească pașii și să rămână în gândurile voastre pe parcursul zilei. FD 172.1

Continuați exercițiul acesta și nu îngăduiți nimănui să vă abată de la el. Folosiți picioarele pe care vi le-a dat Domnul și cereți de la El putere pentru a le folosi. Puteți să vă rugați pentru putere în fiecare zi și totuși să nu observați nicio schimbare până când nu veți începe să folosiți puterea pe care deja o aveți. Dați-I Domnului o șansă de a face ceva pentru voi, începând să vă ajutați singure. Veți observa zi de zi o schimbare în bine, în ciuda faptului că veți simți oboseală. Somnul vă va reface, iar apoi veți putea să vă sporiți efortul până când voi, cele care nu puteți să mergeți acum mai mult de câțiva pași depărtare de casă, ori de acasă la biserică, veți putea să mergeți doi și poate chiar trei kilometri, fără să suferiți. FD 172.2

Când m-am străduit să le conving pe femei că trebuie să meargă pe jos, unele au acceptat ideile mele și s-au hotărât să le pună în aplicare imediat. La primul efort, ele au mers probabil aproape un kilometru, s-au simțit epuizate și au suferit atât de mult, încât au decis că mersul pe jos nu era cel mai bun lucru pentru ele. Aceste femei au ajuns într-o extremă. Ele nu au putut să suporte să meargă de prima dată fără să sufere. Unele sunt înclinate întotdeauna să ajungă la extreme. Ele nu își propun să meargă până la un punct, apoi să se oprească. Ele trec dincolo de limită și nu reușesc să folosească în modul cel mai bun rațiunea pe care le-a dat-o Cerul. — The Health Reformer, 1 iulie 1868 FD 172.3