Fiice Ale Lui Dumnezeu

O scrisoare de încurajare

Scrisoare adresată Marthei Bourdeau, care suferea din cauza sentimentelor de îndoială cu privire la sine și de lipsă de valoare, din cauza tristeții și a deznădejdii. [Martha Bourdeau a fost sora mai mică a lui George I. Butler, un conducător de seamă în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. Ea a fost căsătorită mai întâi cu William Andrews, fratele lui J. N. Andrews. Ei au avut trei copii și unul dintre ei, Edith Andrews, (când a fost scrisă această scrisoare) urma să moară în scurt timp de tuberculoză. A. C. Bourdeau a plecat în Europa în 1884, iar Martha, fiind deja văduvă, s-a căsătorit cu el. Amândoi au lucrat împreună în Italia.] FD 145.1

Dragă soră Martha,

Am venit aici [în Tramelan, Elveția] vinerea trecută, iar Domnul mi-a dat câteva semne prețioase. Le-am vorbit cu multă libertate fraților și surorilor, pornind de la Maleahi 4:6. Domnul a vorbit inimilor. Abel Guenin era descurajat de multă vreme și nu mai luase parte la adunări, dar inima lui a fost mișcată și el și-a mărturisit greșeala, indiferența și descurajările. A spus că nu va mai rămâne în poziția în care fusese până atunci, ci va intra în armonie cu biserica și își va face datoria în temere de Dumnezeu. Lacrimile îi curgeau pe obraji în timp ce vorbea. Mama lui, care nu avea nicio legătură cu biserica și nutrise multe prejudecăți împotriva oricărei persoane din America, a vorbit pentru prima dată. Ea a prezentat o mărturie bună. FD 145.2

Un tânăr, care lucra ca brutar pentru Oscar Roth, a făcut o mărturisire smerită. Duhul Domnului a fost cu adevărat în adunările noastre. S-a manifestat o putere plăcută și sensibilizatoare, care a topit inimile. După adunare, am avut o întrunire în casa fratelui Roth, cu scopul de a ne ruga pentru fiul fratelui Guenin. Eu m-am rugat, iar fratele Jean Vuilleumier a tradus. Binecuvântarea Domnului a venit acolo, iar tânărul a dat mâna cu surorile lui și, cu lacrimi, și-a mărturisit greșelile. A fost o ocazie cu adevărat prețioasă.… FD 145.3

Gândurile mele se îndreaptă spre tine, Martha, în Torre Pellice [Italia], și cred că tu și soțul tău ar trebui să participați la adunările Conferinței. Dorim să te vedem și dorim să vedem că te încrezi pe deplin în Mântuitorul cel scump. El te iubește, El Și-a dat viața pentru tine, deoarece sufletul tău are valoare în ochii Lui. Nu cu mult timp în urmă, am avut un vis. Mergeam printr-o grădină și tu erai alături de mine. Tu spuneai fără încetare: „Privește la acest arbust urât, la acest copac deformat, la acel sărman tufiș de trandafiri. Acestea mă fac să mă simt rău, deoarece par să reprezinte viața mea și relația în care mă aflu cu Dumnezeu.” Mi s-a părut că o făptură înaltă tocmai a trecut prin fața noastră și a spus: „Adună trandafirii, crinii și garoafele! Lasă spinii și arbuștii urâți și nu răni sufletul pe care Hristos îl are în grija Sa aleasă.” FD 145.4

M-am trezit, apoi am adormit din nou și s-a repetat același vis. M-am trezit și am adormit din nou, iar visul s-a repetat pentru a treia oară. Așadar, vreau să te gândești la lucrul acesta și să dai la o parte neîncrederea, îngrijorarea și temerile tale. Abate-ți privirile de la tine însăți și îndreaptă-le spre Isus. Abate-ți privirile de la soțul tău și îndreaptă-le spre Isus. Dumnezeu ți-a adresat cuvinte de încurajare; prinde-te de ele și lucrează pe temeiul lor, mergi înainte prin credință, și nu prin vedere. „Credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd”. (Evrei 11, 1.) FD 145.5

Domnul Isus te ține în mâna Sa. Isus nu va îngădui ca vrăjmașul să te biruiască. El îți va da biruință. Isus are puterea; El are neprihănirea. S-ar putea ca tu să privești la tine însăți și să găsești motive de disperare pentru că nu vezi în tine aceste lucruri. Isus le are. Ele sunt ale tale prin credință, pentru că Îl iubești pe Dumnezeu și păzești poruncile Sale. FD 146.1

Nu asculta minciunile lui Satana, ci amintește-ți făgăduințele lui Dumnezeu. Adună trandafirii, crinii și garoafele. Vorbește despre făgăduințele lui Dumnezeu. Vorbește despre credință. Încrede-te în Dumnezeu, deoarece El este singura ta speranță. El este singura mea speranță. Eu am lupte teribile cu ispitele lui Satana de a mă descuraja, dar nu voi ceda nici măcar un centimetru. Nu îi voi da lui Satana niciun avantaj asupra trupului sau asupra minții mele. FD 146.2

Dacă privești la tine însăți, vei vedea doar slăbiciune. Nu există niciun Mântuitor acolo. Îl vei găsi pe Isus în afara ta. Trebuie să privești și să trăiești; privește la Acela care S-a făcut păcat pentru noi, așa încât noi să putem fi curățiți de păcat și să primim neprihănirea Lui. FD 146.3

Martha, nu mai privi la tine însăți, ci privește la Isus. Vorbește despre dragostea Sa, vorbește despre bunătatea Sa, vorbește despre puterea Sa, deoarece El nu va îngădui să fii ispitită peste puterile tale. Totuși neprihănirea noastră este în Hristos. Domnul Isus completează lipsurile noastre, deoarece El vede că noi nu putem face acest lucru prin noi înșine. Când mă rog pentru tine, văd o lumină suavă înconjurând o mână întinsă pentru a te salva. Cuvintele lui Dumnezeu sunt acreditările noastre. Noi stăm pe temelia lor. Noi iubim adevărul. Noi Îl iubim pe Isus. Sentimentele nu sunt nicio dovadă a neplăcerii lui Dumnezeu. FD 146.4

Viața ta este prețioasă în ochii lui Dumnezeu. El are o lucrare pentru tine. Aceasta nu ți-a fost descoperită încă, dar continuă să înaintezi, încrezându-te fără niciun singur cuvânt de nemulțumire, pentru că Îl va îndurera pe iubitul Isus și va arăta că îți este teamă să te încrezi în El. Pune-ți mâna în mâna Lui; El Se apleacă peste fortărețele cerurilor, pentru ca mâna ta să se poată așeza cu încredere în mâna Sa. Oh, ce dragoste, ce dragoste plină de duioșie a manifestat Isus față de noi! Făgăduințele Bibliei sunt garoafele, trandafirii și crinii din grădina Domnului. FD 146.5

Oh, cât de mulți merg pe un drum întunecat, privind la lucrurile discutabile și neplăcute aflate pe marginea drumului, în timp ce puțin mai sus se află flori! Ei cred că nu au niciun drept să spună că sunt copii ai lui Dumnezeu și să se bazeze pe făgăduințele care le-au fost date în Evanghelie, pentru că nu au dovada că Dumnezeu privește cu plăcere la ei. Acești oameni trec prin conflicte dureroase, chinuindu-și sufletul, așa cum a făcut Martin Luther înainte de a se încrede în neprihănirea lui Hristos. FD 147.1

Mulți cred că pot să vină la Isus numai așa cum a venit copilul care era posedat de demonul acela care îl trântea la pământ și îl chinuia, atunci când a fost adus la Mântuitorul. Voi nu faceți parte din categoria celor care ar trebui să treacă prin astfel de lupte și încercări. Richard Baxter era tulburat din cauză că el nu avea astfel de păreri chinuitoare și umilitoare despre sine cum credea că ar trebui să aibă. Însă i s-au explicat aceste lucruri în mod satisfăcător și, în cele din urmă, pacea a venit în inima lui. FD 147.2

Nu se cere în niciun fel de la voi să luați povara singuri asupra voastră, deoarece voi sunteți proprietatea lui Hristos. El vă are în mâna Sa. Brațele Sale veșnice vă înconjoară. Viața voastră nu a fost o viață de păcat în sensul obișnuit al cuvântului. Voi sunteți conștienți de faptul că puteți să greșiți și vă temeți de acest lucru și aveți în inimă principiul de a alege binele, iar acum trebuie să vă întoarceți privirile de la spini și mărăcini și să vi le îndreptați spre flori. FD 147.3

Ochii voștri trebuie să fie ațintiți spre Soarele Neprihănirii. Nu-L faceți pe Tatăl vostru ceresc cel iubit și scump să pară un tiran, ci priviți la duioșia Sa, la mila Sa și la dragostea Sa cea mare și întinsă, la marea Sa milă. Iubirea Sa este mult mai mare decât iubirea unei mame față de copilul ei. O mamă poate să uite, și totuși Eu nu te voi uita, a zis Domnul. O, draga mea, Isus vrea să te încrezi în El. Rugăciunea mea stăruitoare este ca binecuvântările Sale să rămână asupra ta într-o măsură îmbelșugată. FD 147.4

Tu te-ai născut cu o înclinație moștenită spre descurajare și ai nevoie fără încetare să încurajezi o stare sufletească plină de speranță. Tu ai primit atât de la tatăl, cât și de la mama ta o conștiinciozitate aparte și, de asemenea, ai moștenit de la mama ta o înclinație mai degrabă de a-ți nega meritele personale decât de a-ți înălța eul. Pe tine te impresionează un singur cuvânt [de mustrare], în timp ce pentru un altul, care are alt temperament, este nevoie de o judecată aspră ca să fie impresionat. Dacă ai fi știut că îi ajuți pe alții, oricât de grea ar fi fost povara, oricât de suprasolicitantă ar fi fost munca, ai fi făcut totul cu voioșie și nu te-ai mai fi necăjit la gândul că nu ai făcut nimic. FD 147.5

Samuel, care I-a slujit Domnului din copilărie, a avut nevoie de o disciplină foarte diferită de aceea de care aveau nevoie copiii care aveau o voință egoistă și încăpățânată. Copilăria ta nu a fost marcată de vulgaritate, chiar dacă în ea au existat greșelile omenești. Întreaga situație mi-a fost descoperită cu claritate. Eu știu cu mult mai bine decât știi tu însăți. Dumnezeu te va ajuta să triumfi asupra lui Satana, dacă te vei încrede cu simplitate în Isus ca să ducă El aceste bătălii aspre pe care tu ești cu totul neînstare să le duci prin puterile tale limitate. FD 148.1

Tu Îl iubești pe Isus și El te iubește pe tine. Așadar, te rog, încrede-te în El cu răbdare, spunând din nou și din nou: „Doamne, eu sunt a Ta.” Încredințează-te cu toată inima în mâinile lui Hristos. Nu bucuria constituie dovada că ești creștină. Pentru tine, dovada constă într-un „așa zice Domnul”. Scumpa mea soră, te așez, prin credință, la sânul lui Isus Hristos. FD 148.2

Citește următoarele rânduri din „Jesus, Lover of My Soul” (n. red.: În limba română, „Aripi dă-mi, Isus iubit”, nr. 326, Imnuri creștine, 2006, 2013) și însușește-ți sentimentele exprimate în ele. FD 148.3

“Nu am alt refugiu,
Îmi prind sufletul meu neputincios de Tine;
Nu mă lăsa, nu mă lăsa singur!
Susține-mă și mângâie-mă;
Încrederea mea toată în Tine o pun,
Tot ajutorul de la Tine îl am;
Acoperă-mi capul care este fără nici-o apărare
Cu umbra aripilor Tale. FD 148.4

Se găsește din belșug har la Tine —
Har pentru a-mi ierta toate păcatele;
Să abunde izvoarele vindecătoare,
Fă-mă și păstrează-mă curat înăuntrul meu;
Tu ești Fântâna vieții,
Dă-mi voie să iau din Tine continuu;
Să izvorăști Tu din inima mea,
Înalță-mă spre veșnicie.” FD 148.5

Am copiat în două exemplare acest imn, unul pentru a ți-l trimite ție, dar copiile au fost tipărite prea slab pentru a fi citite, așa că le-am pus deoparte și nu le-am trimis cu ocazia Anului Nou, cum intenționasem. Cred că poți să le citești dacă le ții aproape de lumină. — Letter 35, 1887. FD 148.6