Fiice Ale Lui Dumnezeu

Moartea doamnei S. M. I. Henry este o pierdere reală pentru lucrarea lui Dumnezeu

Doamna Henry a avut de făcut o lucrare în mijlocul membrilor WCTU — Sunt foarte întristată de moartea sorei Henry. Lumina pe care mi-a dat-o Domnul a fost că El a avut pentru ea o lucrare de făcut printre membrii WCTU și că puterea ei nu trebuia să fie absorbită de lucrarea făcută între frații noștri. Ea putea să facă pentru WCTU ceva ce nimeni altcineva din rândurile noastre nu putea face și nu ar fi trebuit să îngăduie ca frații noștri să o îndrume să își folosească între ei aptitudinile încredințate de Dumnezeu. Domnul urma să meargă înaintea ei în lucrarea pe care o avea de făcut. — Manuscript Releases 7:167 (1900). FD 131.2

O lucrare plină de dragoste și de duioșie, îndeplinită prin femeile influente. — Nu prezentați adevărul și starea de lucruri într-un mod atât de exagerat, încât cei care fac parte din WCTU să se îndepărteze cu disperare. Există adevăruri vitale cu privire la care ei au avut foarte puțină lumină. Ei ar trebui să fie tratați cu duioșie, dragoste și respect pentru lucrarea lor bună.… Abțineți-vă să condamnați, până când voi și poporul nostru nu ați făcut tot ce se putea face pentru a ajunge la ei, nu prin argumentele elaborate ale pastorilor, ci prin femeile influente care lucrează așa cum a lucrat sora Henry. — Manuscript Releases 1:125 (1900). FD 131.3

Un suflet prețios. — Sora Henry a fost implicată cu tot sufletul în lucrarea de reformă, iar influența ei a fost o mireasmă de viață spre viață. Ne vor lipsi mult eforturile ei personale. Ea și-a prezentat mărturia fără șovăială, și totuși cu înțelepciune. Când a fost convinsă de adevăr, sufletul ei s-a bucurat și, fără a căuta să găsească scuze, ea a venit cu recunoștință la ospățul Evangheliei. Ea s-a bucurat pentru privilegiul de a primi adevărul prețios, care face sufletul să fie înțelept în vederea mântuirii, și a simțit obligația de a-l împărtăși altora, cu recunoștință față de Dumnezeu pentru favoarea Sa îmbelșugată. Fără plată a primit și fără plată a dat. Ea a mărturisit cu credincioșie pentru adevăr. Când a făcut acest lucru, nu a considerat că este o datorie sau o lucrare care i-a fost încredințată, ci un mare privilegiu. Bucuria ei a fost aceea de a face în așa fel încât căile Lui să fie cunoscute pe pământ, iar vindecarea Sa mântuitoare, în mijlocul tuturor celor la care a ajuns influența ei. Ea a fost un misionar adevărat, un slujitor al Evangheliei, iar numele ei este scris în raportul cerului ca fiind o împreună-lucrătoare cu Dumnezeu. Noi nu putem ști cât de multe suflete vor fi mântuite prin slujirea ei prețioasă, care le-a atras la Hristos. Semințele pe care le-a semănat ea vor continua să se înmulțească și vor aduce un rod plin de slavă în ziua secerișului. — The Review and Herald, April 3, 1900. ⁶ FD 132.1