Fiice Ale Lui Dumnezeu

120/122

James și Ellen White

Ochii Mântuitorului sunt îndreptați asupra lui James White. — Dragă James, vom prezenta cazul tău înaintea lui Dumnezeu de fiecare dată când ne rugăm și vom trimite cererile noastre la tronul Său. Uneori, am avut o asigurare binecuvântată că Dumnezeu m-a auzit prin iubitul Său Fiu și că binecuvântarea Sa a venit asupra ta acolo, în Dansville. Uneori, când mă rog, simt prezența plăcută a lui Dumnezeu și o dovadă deosebită că Dumnezeu te iubește și, deși ești suferind, Isus este cu tine, întărindu-te și susținându-te cu brațul Său atotputernic. Acela care Și-a întins mâna pentru a-l salva pe Petru, care se scufunda în apele învolburate, îl va salva și pe slujitorul Său [261] care a lucrat pentru suflete și și-a dedicat energiile pentru lucrarea Sa. Da, James, ochii Mântuitorului cel milos sunt îndreptați asupra ta. El este mișcat de simțămintele tale de neputință. El te iubește. Lui Îi este milă de tine mai mult decât ne este nouă cu putință. El te va face să triumfi în Numele Său scump. Ai curaj, sărmanul meu soț suferind, așteaptă cu răbdare încă puțină vreme și vei vedea mântuirea lui Dumnezeu. Noi știm în cine am crezut. Noi nu am alergat fără să știm încotro ne îndreptăm. Totul va fi bine în cele din urmă. — Manuscript Releases, vol. 10, p. 28 (1865) FD 181.3

Lui Ellen îi lipsește „brațul bărbătesc” al lui James în timpul bolii sale. — Ieri, după ce am sosit cu trenul, am călătorit nouăsprezece kilometri cu trăsura. Priveliștea a fost frumoasă. Pomii, cu variatele lor nuanțe, frumoșii pini răspândiți printre ei, iarba verde, munții înalți și semeți, stâncile înalte și abrupte — totul este interesant de privit. Am putut să mă bucur de aceste lucruri, dar sunt singură. Brațul bărbătesc puternic pe care m-am sprijinit întotdeauna nu este acum susținătorul meu. Mă hrănesc cu lacrimi zi și noapte. Inima mea este doborâtă continuu de întristare. Nu pot să accept ca tatăl vostru [James White] să coboare în mormânt. Oh, dacă Dumnezeu ar avea milă și l-ar vindeca! Edson, dragul meu băiat, consacră-te lui Dumnezeu! Dacă ai greșit cu ceva, recunoaște deschis greșeala și mărturisește-o cu umilință. Apropie-te de Dumnezeu și alătură-mi-te în rugăciune către Dumnezeu pentru vindecarea lui. Dacă ne umilim sufletul înaintea lui Dumnezeu și ne pocăim cu adevărat de toate greșelile noastre, oare nu va fi El îndemnat, pentru Numele Fiului Său iubit, să-l vindece pe tatăl tău? — Manuscript Releases, vol. 10, p. 28, 29 (1866) FD 181.4

Edson este îndemnat să-l trateze pe tatăl său cu duioșie. — Dragă Edson, să nu acționezi pripit cu privire la scrisoarea scrisă de tatăl tău, indiferent de motive. [După mai multe atacuri cerebrale, James White a suferit anumite schimbări de personalitate, fiind uneori nerezonabil și crezând că toți erau împotriva lui. El a fost aspru cu Edson și i-a scris o scrisoare foarte lipsită de bunătate. Ulterior, i-a cerut iertare lui Edson pentru critica lui.] Taci, așteaptă și ai încredere. Fă toate concesiile pe care poți să le faci, chiar dacă ai mai făcut astfel înainte, și fie ca Dumnezeu să-ți dea o inimă sensibilă și duioasă față de sărmanul tău tată obosit, suprasolicitat și chinuit. — Manuscript Releases, vol. 10, p. 29 (1871) FD 182.1

James White este foarte atent cu soția lui. — Soțul meu este foarte atent cu mine, căutând pe orice cale să-mi facă munca și călătoriile cât mai plăcute și să mă scutească de oboseală. El este foarte voios și curajos. Acum, trebuie să lucrăm și să ne păstrăm cu atenție puterea, deoarece mai sunt încă [262] treisprezece adunări de tabără la care vom participa. — Manuscript Releases, vol. 10, p. 33 (1875) [263] FD 182.2