Fiice Ale Lui Dumnezeu

Părinții pot fi prea indulgenți

În anul 1871, Ellen White le-a scris prietenilor ei, fratele și sora Bailey, despre îngăduința față de copiii lor. FD 144.1

Dragi prieteni, frate și soră Bailey, FD 144.2

Am simțit că este datoria mea să vă scriu, având în vedere că le-am scris și altora lucrurile care mi-au fost arătate cu privire la ei. Am avut câteva lucruri pe care doream să vi le scriu, dar nu m-am simțit liberă să le scriu până acum. Când am fost în casa voastră, dacă ar fi apărut o ocazie favorabilă, v-aș fi vorbit și mi-aș fi eliberat sufletul. De când m-am întors acasă, nu m-am simțit eliberată până când nu v-am scris. FD 144.3

Am avut mult de scris cu privire la greșelile părinților în educarea corespunzătoare a copiilor lor și cu privire la urmările acestor greșeli asupra copiilor. Mi-a fost descoperit cum vă purtați voi. Amândoi ați fost prea indulgenți față de copiii voștri. Pericolele și greșelile voastre nu sunt văzute și înțelese atât de bine, încât să vă determine să adoptați poziția necesară în familia voastră și să porunciți casei voastre să vă urmeze. FD 144.4

În marea Sa milă, Dumnezeu v-a adus la cunoștință adevărul. Voi iubiți adevărul. Voi înțelegeți cerințele lui. El a săvârșit o reformă [209] în viața voastră și v-a determinat să manifestați un interes profund față de bunăstarea spirituală a copiilor voștri. Toate acestea sunt în armonie cu Duhul lui Dumnezeu. Totuși, deși sunteți atât de nerăbdători să faceți binele, voi dați greș în mod serios în lucrarea pe care Domnul v-a încredințat-o în calitate de părinți. Copiii voștri nu au fost ținuți în frâu. Ei au fost lăsați să-și urmeze dorințele spre paguba lor. Ei nu au fost făcuți să se supună așa cum cere Dumnezeu. FD 144.5

Aceasta a fost o lipsă serioasă în educarea copiilor voștri. Îndeosebi fiica voastră a fost alintată. Fiii voștri nu au fost educați corect. Fiica voastră a fost alintată și lăsată să facă tot ce vrea ea până când a ajuns să aibă o capacitate foarte mică de a fi folositoare. Atenția ei a fost îndreptată în cea mai mare parte asupra ei însăși până când mintea ei a ajuns întru totul egoistă și concentrată asupra propriei persoane. Dacă a avut o stare de indispoziție, nu a vrut să lucreze. Ea a fost favorizată și scutită de orice efort. Voi ați vorbit în prezența ei, spunând că nu se simțea bine. Imaginația ei a fost îndreptată în direcția aceasta. Mama a purtat poveri grele, pe care ar fi trebuit să le împartă cu fiica și fiii ei. Mama ar fi fost scutită de multă suferință după atacurile acute ale bolii dacă ar fi avut ajutorul de care ar fi trebuit să beneficieze din partea copiilor ei, îndeosebi din partea fiicei. O astfel de muncă ar fi fost spre binele cel mai mare și pentru sănătatea fiicei, ar fi scutit-o de boală și ar fi fost o binecuvântare pentru mama ei. (…) FD 144.6

Alte rele care amenință să distrugă capacitatea de a fi folositoare a fiicei voastre sunt dragostea de lume și mândria înfățișării. Ea a cultivat plăcerea de a face paradă, iar aceasta este moartea vieții spirituale. FD 144.7

Soră Bailey, tu ai săvârșit o greșeală serioasă în creșterea copiilor tăi. Ziua bună se cunoaște de dimineață. Alintările și scuzarea greșelilor lor, precum și lipsa de respect pentru autoritatea ta au fost o piedică directă în calea mântuirii lor. Copiii care nu sunt învățați să fie amabili și să se supună cerințelor părinților nu vor avea un simț al datoriei față de Dumnezeu și față de cerințele Sale referitoare la ascultare și supunere. (…) FD 144.8

Copiii voștri, care se bucură de belșugul și de ospitalitatea voastră, ar trebui să fie făcuți să înțeleagă că, în schimb, trebuie să arate ascultare și respect față de autoritatea voastră. Copiii voștri vor continua să fie lipsiți de harul lui Hristos, vă vor da dureri de inimă și vă vor face să trăiți sentimente de groază foarte dureroase, fără ca ei să aibă vreun simțământ de remușcare. Ei vor considera că restricțiile cele mai mici [210] sunt o încălcare a drepturilor lor și vor disprețui mustrarea. FD 144.9

Copiii voștri au pierdut beneficiile educației timpurii pe care ar fi trebuit să o aibă, dar acum trebuie să schimbați cu totul felul de a-i disciplina și să vă răscumpărați neglijența. Copiilor voștri le lipsesc acele calități nobile și vrednice de dorit ale minții, pe care le-ar fi primit printr-o disciplină corectă și prin autoeducație. Copiii voștri nu sunt nici amabili, nici respectuoși. Voi auziți cum vin de pe buzele lor cuvinte pe care nu ar trebui să le îngăduiți sub acoperișul vostru. Tinerii care nu sunt ținuți în frâu la o vârstă timpurie ajung să își fie propriii stăpâni. Ei preiau frâiele în mâinile lor. Se cred importanți, sunt îngâmfați, impulsivi și nu au nici dorința, nici ambiția de a cultiva respectul de sine sau de a-și disciplina mintea printr-o preocupare serioasă față de vreun lucru. Ei nu vor exercita stăpânire de sine și vor disprețui disciplina din școală, deoarece nu au fost disciplinați acasă. (…) FD 145.1

Dumnezeu nu este mulțumit de comportamentul sorei Bailey în tratarea copiilor ei. Ea își neglijează datoria. Cântărită în balanță, este găsită prea ușoară. Este un defect serios pentru o mamă să fie atât de duioasă cu copiii ei, încât să le îngăduie păcatul, să le îngăduie să fie pătimași, nerecunoscători, neascultători, încăpățânați, încrezuți — și totuși ea scuză acest lucru și îl ascunde față de ochii altora și chiar față de ea. Prin aceasta, ea se face părtașă la greșelile lor și îi susține în păcat, iar sângele lor va fi pe hainele ei și ale tatălui lor. Ei pot acum să răscumpere trecutul printr-o reformă personală, dar nu vor putea să șteargă niciodată urmările marii lor neglijențe față de copiii lor. Dumnezeu îi consideră responsabili într-o mare măsură pe părinți pentru comportamentul copiilor lor, deoarece ei au responsabilitatea formării caracterului acestor copii. (…) FD 145.2

Fiica voastră are nevoie să fie înviorată printr-o muncă activă. Ea este cu mult mai capabilă să lucreze și să își îndeplinească partea în purtarea poverilor vieții decât este capabilă mama să le poarte în locul ei. Munca zilnică îi va pune în mișcare mușchii și organele trupului și va fi cel mai bun medicament pentru fiica voastră. Lipsa de activitate o menține supărăcioasă, nemulțumită și nefericită. (…) Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze aceste rânduri pe care vi le-am scris, fratele meu și sora mea. — Letter 1, 1871 [211] FD 145.3