Fiice Ale Lui Dumnezeu

Responsabilitatea copiilor de a se îngriji de o mamă în vârstă

Mary Chase a fost sora lui James White. Pe parcursul vieții ei, el și Ellen au îngrijit-o. După ce James a murit, Ellen White a simțit că nu mai putea să poarte această responsabilitate. Ea i-a scris fiicei lui Mary, Adeline Savage, îndemnând-o să-și îndeplinească datoria de a îngriji de mama ei. FD 198 .3

Dragă nepoată Adeline Savage,

Cred că ar trebui să știi cum se simte mama ta [Mary Chase] în prezent. Ea este destul de slăbită. A avut nevoie de o îngrijire continuă. Eu nu mai pot să îngrijesc de ea în niciun fel. FD 198 .4

Plecăm din Battle Creek la Otsego astăzi. Săptămâna viitoare mă aștept să ajung la Chicago. În data de opt, plecăm în călătoria noastră lungă spre California. Mă simt foarte tristă să o las pe mama ta în starea ei actuală de slăbiciune. Eu îngrijesc de ea cât pot mai bine. Am cumpărat o casă care m-a costat o mie de dolari și am mobilat-o simplu, cu lucrurile necesare pentru ea. Am lăsat în casă o familie — o mamă, fiul și fiica. Ei stau în casă în schimbul îngrijirii mamei tale. Eu plătesc impozitele. Anul trecut, mama ta a plătit impozitele, dar a avut un accident când a făcut focul în sobă. Podeaua a luat foc, iar pe mine m-a costat șaptezeci și cinci de dolari reparația necesară. FD 198 .5

Fiul doamnei văduve, care se află în casa mea, a fost bolnav cinci săptămâni. În acest timp, mama ta a fost bolnavă, a fost îngrijită de un medic și uneori de o asistentă medicală, deoarece nu a putut să beneficieze de atenția nimănui din casă. Înțelegerea a fost ca, în camera mamei tale, să fie făcut focul dimineața, pentru ca ea să aibă căldură când se trezește, dar ei nu au putut să facă mai mult de atât. FD 198 .6

Dacă are nevoie de o asistentă medicală, trebuie să o plătească. Acum mai are numai trei sute de dolari, care se vor termina foarte curând. Ea are nevoie de îmbrăcăminte. Are nevoie de lemne. Eu am făcut tot ce am putut, chiar mai mult decât ar fi trebuit. Aștept de la voi, copiii și nepoții ei, să vă faceți partea. Mă simt cu adevărat rău pentru felul în care par să arate lucrurile în prezent, pentru faptul că mâinile străinilor trebuie să îndeplinească pentru mama voastră îndatoriri care sunt ale voastre. Când vecinii și prietenii întreabă: „Nu are niciun copil care să îngrijească de ea?”, cât de stânjenitor este să se spună: „Are doi fii și o fiică, nepoți și frați.” Se pune întrebarea: „De ce nu îngrijesc copiii de mama lor acum, când este bătrână și slăbită?” Eu nu sunt în stare să răspund la întrebarea aceasta, dar probabil că tu poți să răspunzi. FD 199.1

Eu am lucrarea mea, care constă în a vorbi și a scrie. Muncesc fără încetare și nu ar trebui să am în suflet niciun gând și nicio grijă pentru mama ta. Eu am investit douăzeci și cinci de dolari pentru îmbrăcăminte, deoarece mama ta a avut nevoie de ea. Am comandat lemne pentru iarnă, deoarece iarna trecută am aflat că ea stă învelită în pat în timpul zilei, pentru a economisi lemnele de foc. Se abține să folosească puținii bani pe care îi are la îndemână, gândindu-se că ar putea fi bolnavă mai mult timp, asemenea mamei ei, și se teme să nu ajungă săracă. Eu nu pot să o învinuiesc pentru acest lucru, deoarece, judecând după cele din trecut, e posibil să simtă că nu poate să se bazeze deloc pe copiii ei. FD 199.2

Mama ta a fost foarte econoamă. Eu nu o voi lăsa să sufere dacă voi nu faceți nimic, dar, dacă voi simțiți că aveți conștiința liberă în această privință, dacă doriți ca raportul vostru cu privire la mama voastră sărmană și bătrână să stea împotriva voastră la judecată, în viitor, așa cum a stat în trecut, eu nu pot să fac nimic. Dumnezeu notează această crudă neglijență. FD 199.3

Dumnezeu îi consideră responsabili pe copii pentru această datorie neglijată. Îmi pare rău, atât de rău, că lucrurile stau astfel! FD 199.4

Domnul Hristos îl va judeca pe fiecare om după faptele lui. El Își identifică interesele cu acelea ale copiilor Săi suferinzi și neglijați. El le spune celor dintr-o categorie: „Căci am fost flămând, și nu Mi-ați dat să mănânc; Mi-a fost sete, și nu Mi-ați dat să beau; am fost străin, și nu M-ați primit; am fost gol, și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță, și n-ați venit pe la Mine.”… „Și El, drept răspuns, le va zice: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintr-acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.»” Apoi, este rostit cuvântul îngrozitor: „Îndepărtați-vă de la Mine!” FD 199.5

Celor de la dreapta Sa, El le spune: „Căci am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut; am fost străin și M-ați primit; am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță și ați venit pe la Mine”. Se pune întrebarea: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând și Ți-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ți sete și Ți-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit sau gol și Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniță și am venit pe la Tine?” El a zis: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.” Așadar, ceea ce este făcut pentru frații în nevoie ai lui Hristos este considerat ca și cum ar fi făcut pentru El Însuși. — Letter 30, 1884 FD 200.1