Fiice Ale Lui Dumnezeu

MAMA

Prin educarea corectă și modelarea minții copiilor lor, mamelor le este încredințată cea mai mare misiune care le-a fost dată vreodată muritorilor. — Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 252 FD 192.3

Modelarea minții și a caracterului. — Răspunderea apasă mai ales asupra mamei. Aceea din al cărei sânge plin de viață este hrănit copilul și îi este clădită constituția fizică îi transmite și o anume influență intelectuală și spirituală, care contribuie la modelarea minții și a caracterului. Așa a fost Iochebed, mama evreică din care s-a născut Moise, eliberatorul lui Israel, care, fiind puternică în credință, nu s-a lăsat înspăimântată „de porunca împăratului” (Evrei 11:23). Așa a fost Ana, o femeie a rugăciunii și a jertfirii de sine, inspirată de Cer, care i-a dat naștere lui Samuel, copilul învățat de asemenea de Cer, judecătorul incoruptibil și întemeietorul școlilor sacre ale lui Israel. La fel a fost Elisabeta, rudă în fapt și în spirit cu Maria din Nazaret, care a fost mama celui care a vestit venirea Mântuitorului. — Divina vindecare, p. 372 FD 192.4

Pregătirea mamei nu trebuie să fie neglijată. — Primul învățător al copilului este mama. În perioada în care este cel mai impresionabil și se dezvoltă în ritmul cel mai rapid, educația lui se află într-o mare măsură în mâinile ei. Ea este prima care are ocazia de a-i modela caracterul pentru bine sau pentru rău. Mama ar trebui să înțeleagă valoarea șansei pe care o are și, mai presus de oricare alt profesor, ar trebui să fie pricepută să o folosească pentru cel mai înalt folos. Cu toate acestea, educației ei i se acordă mai puțină atenție decât pregătirii oricărui alt învățător. Cea a cărei influență în educație este cea mai puternică și mai bogată în consecințe este persoana pentru al cărei ajutor se depune cel mai mic efort sistematic. — Educație, p. 275 FD 192.5

Învățați-i pe copii să se roage. — Frații și surorile mele, vă îndemn să-i educați pe copiii voștri cu simplitate. Nu-i certați când greșesc, ci aduceți-i la Domnul și spuneți-I Lui totul. Când îngenuncheați înaintea lui Dumnezeu împreună cu copiii voștri, Hristos Se află lângă voi, iar îngerii lui Dumnezeu sunt pretutindeni în jurul vostru. Învățați-i pe copii să-I ceară lui Dumnezeu să-i ierte pentru că au fost îndărătnici și nerăbdători. Creșteți-i pe copii în temere de Domnul. Trebuie să fim oameni ai rugăciunii. Să ne prindem de natura divină și să fugim de stricăciunea care este în lume prin pofte. Atunci, vom avea polița de asigurare a vieții veșnice, o viață care durează cât viața lui Dumnezeu. Când cei răscumpărați vor fi salvați de pe pământ, cetatea lui Dumnezeu va fi deschisă pentru voi, iar voi vă veți putea înfățișa înaintea Sa, spunând: Iată-mă pe mine și copiii pe care mi i-ai dat Tu. Atunci, în mâna voastră va fi pusă o harpă, iar vocea voastră se va înălța în cântări de laudă la adresa lui Dumnezeu și a Mielului, prin a cărui mare jertfă sunteți făcuți părtași ai naturii Sale și ați primit moștenirea nepieritoare a Împărăției lui Dumnezeu. — Review and Herald, 14 ianuarie 1909 FD 194 .1

Mamele să-i încurajeze pe copiii lor. — Ori de câte ori poate rosti un cuvânt de laudă pentru buna purtare a copiilor ei, mama ar trebui să facă aceasta. Ar trebui să-i încurajeze prin cuvinte de aprobare și priviri de iubire. Acestea vor fi asemenea razelor de soare pentru inima unui copil și vor duce la cultivarea respectului de sine și a unui caracter demn. — Mărturii, vol. 3, p. 532 FD 194 .2

Învățați-i pe copii importanța obiceiurilor formate de timpuriu. — Copiii au cereri pe care părinții lor ar trebui să le recunoască și să le respecte. Ei au dreptul să primească o educație și o instruire care îi vor face să fie niște membri iubiți, respectați și folositori ai societății de aici și să fie pregătiți moral pentru societatea curată și sfântă din cer. Tinerii ar trebui să fie învățați că atât bunăstarea lor prezentă, cât și cea viitoare depind într-o mare măsură de obiceiurile pe care și le formează în copilărie și în tinerețe. Ei ar trebui să fie familiarizați de timpuriu cu supunerea, renunțarea la sine și respectul față de fericirea celorlalți. Să fie învățați să-și înfrâneze temperamentul pripit, să-și rețină cuvintele pătimașe, să manifeste continuu bunătate, amabilitate și stăpânire de sine. Tații și mamele ar trebui să aibă ca studiu al vieții lor modul în care copiii pot să ajungă aproape desăvârșiți în caracter, atât cât poate să-i facă desăvârșiți efortul omenesc combinat cu ajutorul divin. Prin faptul că au adus pe lume copii, ei au acceptat lucrarea aceasta, cu toată importanța și responsabilitatea ei. — Review and Herald, 21 martie 1882 FD 194 .3