Credinţa şi faptele

Meritele făpturii create

Oamenii muritori pot intra în dezbateri care susțin cu înverșunare meritele făpturii create, fiecare străduindu-se să arate că are dreptate, dar ei, pur și simplu, nu știu că în tot acest timp prezintă în mod greșit adevărul, altfel decât este el în Isus, atât din punct de vedere al principiului, cât și al trăsăturilor lui caracteristice. Ei rătăcesc în ceață și au nevoie de iubirea divină care este reprezentată de aurul curățat în foc. Ei au nevoie de alifia cerească pentru ochi spre a discerne cu uimire nevrednicia totală a meritelor făpturii create în ce privește câștigarea răsplătirii vieții veșnice. Chiar dacă la picioarele Mântuitorului sunt puse munca și iubirea stăruitoare, realizările înalte și nobile ale intelectului, vasta capacitate de înțelegere și umila renunțare la sine, totuși toate acestea nu sunt cu nici o iotă mai mult decât harul și talentul care au fost primite la început de la Dumnezeu. Tot ce trebuie să fie dăruit nu este cu nimic mai puțin, decât cere datoria și nu poate fi adăugată nici o iotă peste ce s-a primit la început. De asemenea, înainte de a se înălța la Marele Iehova, într-un nor de tămâie parfumată pentru a fi primit ca o mireasmă plăcută, totul trebuie să fie trecut prin focul neprihănirii lui Hristos, pentru a fi curățat de orice influență pământească. CF 23.2

Mă întreb cum pot să prezint acest subiect așa cum este el? Domnul Isus dă toată puterea, tot harul, toată pocăința, toate înclinațiile, toată iertarea de păcate, prezentându-i omului neprihănirea Sa, pentru ca el să o primească printr-o credință vie — care, de asemenea, este darul lui Dumnezeu, Dacă ați aduna tot ce este bun, sfânt, nobil și demn de primit la un om și apoi I-ați prezenta îngerilor lui Dumnezeu ca fiind o contribuție la mântuirea omului sau un merit, propunerea ar fi respinsă ca o înaltă trădare. Îngerii stau în prezența Creatorului lor și privesc slava de neîntrecut care învăluie persoana Sa, ei îl văd pe Mielul lui Dumnezeu, care a fost dat încă de la întemeierea lumii pentru a trăi o viață de umilință, pentru a fi respins de oamenii păcătoși, pentru a fi disprețuit și răstignit. Cine poate măsura infinitatea acestui sacrificiu! CF 24.1

Domnul Hristos S-a făcut sărac pentru noi, pentru ca, prin sărăcia Sa, noi să putem fi îmbogățiți. Orice faptă pe care omul I-o poate aduce lui Dumnezeu va fi cu mult mai puțin decât o nimicnicie. Multe cereri sunt făcute vrednice de primit, numai pentru că sunt înălțate pe temeiul neprihănirii lui Hristos. Ideea de a face vreun lucru care să merite harul iertării este falsă de la început și până la sfârșit. “Neputând s-aduc nimic, Lângă crucea Ta azi pic.” CF 24.2