Credinţa şi faptele

Condamnați de lumina pe care o resping

În ochii lui Dumnezeu, întreaga lume este vinovată de călcarea Legii Sale. Faptul că majoritatea oamenilor vor continua să păcătuiască și, în felul acesta, să rămână în vrăjmășie cu Dumnezeu, nu este un motiv pentru nimeni ca să nu-și mărturisească vinovăția, ajungând să fie ascultător. Pentru un observator superficial, persoanele care sunt prietenoase din fire, educate și nobile, pot să pară a avea o viață desăvârșită. “Omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul se uită la inimă.” (1 Samuel 16, 7.) Dacă adevărurile dătătoare de viață ale Cuvântul lui Dumnezeu, prezentate înaintea conștiinței, nu sunt primite în mod inteligent si nu sunt aplicate cu credincioșie în viață, nimeni nu poate vedea împărăția cerurilor. Pentru unii, aceste adevăruri sunt atrăgătoare din cauză că sunt noi, dar nu sunt acceptate ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. Cei care nu primesc lumina, atunci când le este prezentată, vor fi condamnați de ea. CF 32.1

În fiecare biserică din țară există suflete nemulțumite, flămânde și însetate după mântuire. Zi și noapte, povara inimii lor este: “Ce să fac pentru a fi mântuit?” Ele ascultă dornice predicile populare, sperând să învețe cum să fie îndreptățite înaintea lui Dumnezeu. Dar prea adesea aud doar o vorbire plăcută, un discurs elocvent. Aceste inimi sunt triste și dezamăgite de fiecare adunare religioasă. Pastorul le spune ascultătorilor săi că nu pot să respecte Legea lui Dumnezeu. “Ea nu este obligatorie pentru oamenii din zilele noastre”, spune el. “Trebuie să credeți în Hristos. El vă va mântui. Doar să credeți.” În felul acesta, pastorul îi învață pe ascultători să facă din sentimente criteriul lor și nu le oferă o credință inteligentă. Acel pastor poate să pară a fi foarte sincer, dar el încearcă să aducă la tăcere conștiința tulburată, folosindu-se de o speranță falsă. CF 32.2