Credinţa şi faptele

Ce este păcatul

Înainte ca păcătosul să simtă dorința de a veni la Domnul Hristos, sufletul lui trebuie să fie convins de păcat. “Oricine face păcat, face și fărădelege, și păcatul este fărădelege.” (1 Ioan 3, 4.) “Păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege.” (Romani 7, 7.) — Când porunca a pătruns în conștiința lui Saul, păcatul a reînviat, iar el a murit. El s-a văzut condamnat de Legea lui Dumnezeu. Cel păcătos nu poate fi convins de vinovăția lui, dacă nu înțelege ce anume este păcat să facă. Este imposibil ca o persoană să experimenteze sfințirea biblică, în timp ce susține că, dacă ea crede în Hristos, nu contează dacă respectă sau nu Legea lui Dumnezeu. CF 31.2

Cei care pretind că respectă Legea lui Dumnezeu, și totuși îngăduie păcatul în inima lor, sunt condamnați de Martorul Credincios. Ei se declară a fi bogați în ce privește cunoașterea adevărului, dar nu se află în armonie cu principiile lui sfinte. Adevărul nu sfințește viața lor. Cuvântul lui Dumnezeu spune că aceia care pretind că sunt păzitori ai poruncilor, dar a căror viață contrazice credința lor, sunt orbi, săraci, nenorociți și goi. CF 31.3

Legea lui Dumnezeu este oglinda care arată o reflectare deplină a omului, așa cum este el, și îi prezintă corect propriul chip. Unii vor întoarce spatele și vor uita această imagine, alții vor folosi epitete jignitoare împotriva Legii, ca și când acest fapt ar vindeca defectele lor de caracter. Totuși alții, care sunt condamnați de Lege, se vor pocăi de nelegiuirile lor și, prin credința în meritele lui Hristos, își vor desăvârși un caracter creștin. CF 31.4