Credinţa şi faptele

Ce face Dumnezeu și ce face omul

Dumnezeu le-a dat oamenilor însușiri și capacități. El lucrează și cooperează cu aceste daruri pe care i le-a dat omului, iar omul, ca părtaș al naturii divine și prin îndeplinirea lucrării lui Hristos, poate să ajungă biruitor și să câștige viața veșnică. Domnul nu își propune să facă lucrarea pentru care i-a dat omului putere să o facă. Omul trebuie să-și îndeplinească partea lui. El trebuie să fie conlucrător cu Dumnezeu, purtând jugul împreună cu Domnul Hristos și învățând blândețea și smerenia Sa. Dumnezeu este puterea care conduce totul. El oferă darurile. Omul le primește și lucrează prin puterile harului lui Hristos, participând în mod activ. CF 26.1

“Voi sunteți ogorul lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 3, 9.) Ogorul inimii trebuie să fie lucrat, desțelenit, arat, grăpat și semănat pentru a-și aduce roadele pentru Dumnezeu prin faptele bune. “Voi sunteți zidirea lui Dumnezeu.” Nu vă puteți zidi singuri. Există o Putere în afara voastră care trebuie să zidească biserica, punând cărămidă peste cărămidă și cooperând fără încetare cu însușirile primite de om de la Dumnezeu. Mântuitorul trebuie să-și găsească un cămin în această clădire a Sa. Ce face Dumnezeu și ce face omul? Pentru ca darurile lui Dumnezeu să poată aduce roade fără încetare este necesar ca ele să fie primite continuu. Este primire și reumplere continuă. Domnul a prevăzut ca sufletul să-și primească hrana de la El pentru a da mai departe din nou și din nou pe parcursul realizării scopurilor Sale. Ca să aibă loc o dăruire continuă, trebuie să existe o intrare, o unire continuă a naturii divine cu natura umană. “Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor.” (2 Corinteni 6, 16.) CF 26.2

Templul sufletului trebuie să fie sfânt, curat și neîntinat. Este nevoie de un parteneriat în care toată puterea vine de la Dumnezeu și toată slava Ii aparține Lui. Responsabilitatea este a noastră. Mai întâi trebuie să primim gânduri și simțăminte, pentru ca apoi să le putem exprima. Legea acțiunii omenești și divine îl face pe primitor să fie un colaborator cu Dumnezeu. Ea îl conduce pe om în situația în care, dacă este unit cu Divinitatea, poate să facă faptele lui Dumnezeu. Natura omenească vine în contact cu ce este omenesc. Puterea divină unită cu lucrătorul omenesc va fi un succes deplin, deoarece neprihănirea lui Hristos poate să îndeplinească totul. CF 26.3