MB — Cugetări de pe Muntele Fericirilor

Prefață

Predica de pe Munte este binecuvântarea cerului dată lumii, — un glas de la tronul lui Dumnezeu. Ea a fost dată omenirii spre a-i fi legea datoriei, lumină din cer, speranță și mângâiere în mijlocul greutăților, bucurie și alinare în toate pribegiile și peregrinările vieții. Aici, Prințul propovăduitorilor, Maestrul-Învățător, rostește cuvintele pe care I le-a dat Tatăl. CMF vii.1

Fericirile sunt salutul lui Hristos, nu numai pentru aceia care cred, ci pentru întreaga familie omenească. El pare a fi uitat pentru o clipă că este în lume, și nu în ceruri, și folosește salutarea care este familiară unei lumi pline de lumină. De pe buzele Sale se revarsă binecuvântări, ca izbucnirea unui șuvoi de viață îmbelșugată, de multă vreme stăvilit. CMF vii.2

Domnul nu ne lasă să ne îndoim câtuși de puțin în ce privește trăsăturile de caracter pe care El le va aproba și binecuvânta întotdeauna. El Își întoarce privirile de la ambițioșii favoriți ai lumii acesteia, spre aceia pe care ei i-au dezmoștenit, numindu-i fericiți pe toți aceia care primesc lumina și viața. Celor săraci cu duhul, celor blânzi, celor smeriți, celor întristați, celor disprețuiți, celor prigoniți, El le deschide brațele Sale ca un refugiu, zicând: “Veniți la Mine ... și Eu vă voi da odihnă.” CMF vii.3

Domnul Hristos poate să privească asupra nenorocirii omenești, fără nici o umbră de părere de rău că l-a creat pe om. În inima omenească, El vede mai mult decât păcat, mai mult decât nenorocire. În nemărginita Sa iubire și înțelepciune, El vede posibilitățile omului, înălțimea la care acesta poate ajunge. Isus știe că, deși ființele omenești au abuzat de însușirile lor și au distrus demnitatea dată lor de Dumnezeu, totuși Creatorul trebuie să fie proslăvit prin răscumpărarea lor. CMF vii.4

Cuvintele pe care le-a rostit Domnul Hristos pe Muntele Fericirilor își vor păstra totdeauna puterea lor. Fiecare propoziție este un giuvaer din tezaurul adevărului. Principiile enunțate în această predică sunt pentru toate veacurile și pentru toate clasele sociale. Cu putere divină, Domnul Hristos și-a exprimat credința și nădejdea când a pus în rândul celor fericiți diferite categorii de oameni, din pricină că și-au format caractere neprihănite. Trăind viața Dătătorului vieții, prin credința în El, oricine poate ajunge ținta înfățișată în cuvintele Sale. CMF viii.1

E. G. White