Sfaturi pentru o slujire creştină eficientă

Un apel către o biserică leneșă

E un mister că nu sunt sute la lucru acolo unde acum nu e decât unul. Universul ceresc este uimit de apatia, răceala și nepăsarea celor care mărturisesc a fi fii și fiice ale lui Dumnezeu. Într-adevăr, e o putere vie. Mergeți prin credință să proclamați adevărul așa cum l-ați crezut. Lăsați ca aceia pentru care lucrați să vadă că, pentru voi, El este o realitate vie. — Testimonies for the Church 9:42. SCE 88.3

Noi nu vom putea fi mântuiți niciodată într-o stare de indolență și inactivitate. Nu există nici o persoană cu adevărat convertită, care să trăiască o viață nefolositoare și neputincioasă. Nu este posibil să fim duși de val în ceruri. Nici un leneș nu va intra acolo Aceia care refuză să coopereze cu Dumnezeu pe pământ nu vor coopera cu El nici în ceruri. Primirea lor în ceruri ar constitui un pericol. — Parabolele Domnului Hristos, 280. SCE 89.1

Întregul cer privește cu un interes susținut asupra bisericii spre a vedea ce fac membrii ei pentru a-i lumina pe cei care se află în întuneric. — The Review and Herald, 27 februarie, 1894. SCE 89.2

Ar trebui să meditezi solemn că ai de-a face cu Dumnezeul cel mare și să-ți aduci mereu aminte că El nu este un copil cu care să glumești. Tu nu te poți angaja în serviciul Lui după voie și să-l lași după plăcere. — Testimonies for the Church 2:297. SCE 89.3

Ființele cerești au așteptat să conlucreze cu uneltele omenești, dar noi n-am observat prezența lor. — Idem, 6:297. SCE 89.4

Îngerii cerești au tot așteptat de multă vreme după instrumente omenești — membrii bisericii — ca să conlucreze cu ei în marea lucrare care trebuie să fie făcută. Ei vă așteaptă. Atât de vast este câmpul, atât de cuprinzător este planul, încât fiecare inimă sfințită va fi recrutată și pusă la lucru ca un instrument al puterii divine. — Idem, 9:46, 47. SCE 89.5

Mulți se apropie de ziua lui Dumnezeu fără să facă nimic, evitând responsabilitățile și, ca rezultat, sunt niște piperniciți spiritual. În ce privește lucrarea pentru Dumnezeu, paginile istoriei vieții lor prezintă o lipsă dureroasă. Ei sunt pomi în grădina lui Dumnezeu, dar niște pomi care numai umbresc pământul cu ramurile lor neproductive, în locuri care ar fi putut să fie ocupate de pomi roditori. — The Review and Herald, 22 mai, 1888. SCE 89.6

Cei care fac doar puțin sau nu fac nimic pentru Hristos sunt în pericol. Harul lui Dumnezeu nu va mai locui multă vreme în sufletul celui care, deși are privilegii și ocazii, rămâne tăcut. — Idem, 22 august, 1899. SCE 89.7

Acum nu este timp de dormit — nu este timp să ne permitem regrete inutile. Cei care îndrăznesc să doarmă acum vor pierde ocaziile prețioase de a face binele. Nouă ne-a fost acordat privilegiul binecuvântat de a aduna snopii în marele seceriș, și fiecare suflet salvat va fi încă o stea în coroana Domnului Isus, iubitul nostru Răscumpărător. Cine este dornic să dezbrace armura, când, dacă ar continua lupta încă puțin, ar realiza noi biruințe și ar aduna noi trofee pentru veșnicie? — Idem, 25 octombrie, 1881. SCE 90.1

Solii cerești își îndeplinesc lucrarea, dar noi ce facem? Frați și surori, Dumnezeu vă cheamă să răscumpărați timpul. Apropiați-vă de Dumnezeu. Înflăcărați darul lui Dumnezeu care este în voi. Toți cei care au avut ocazia de a se familiariza cu dovezile credinței noastre să-și folosească această cunoaștere cu un scop bine determinat. — Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 288. SCE 90.2

Cum puteți voi să repetați rugăciunea Domnului: “Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ”, în timp ce stați comod în casele voastre, fără a-i ajuta pe cei care le duc altora torța adevărului? Cum puteți voi să vă ridicați mâinile înaintea lui Dumnezeu și să-I cereți binecuvântarea asupra voastră și a familiilor voastre, în timp ce faceți așa de puțin pentru a-i ajuta pe alții? — Ibidem, 288 SCE 90.3

Sunt printre noi persoane care, dacă și-ar lua timp să judece, ar privi poziția lor de a nu face nimic drept neglijare păcătoasă a talentelor date lor de Dumnezeu. Fraților și surorilor, Mântuitorul nostru și toți îngerii sfinți sunt întristați din cauza împietririi inimilor voastre. Hristos și-a dat viața pentru ca să salveze suflete și, cu toate acestea, voi, care ați cunoscut iubirea lui Dumnezeu, faceți eforturi atât de slabe pentru a împărtăși binecuvântările harului Său cu aceia pentru care El a murit. O astfel de nepăsare și neglijare a datoriei este o uimire pentru îngeri. La judecată, trebuie să vă întâlniți cu sufletele pe care le-ați neglijat. În acea mare zi, voi înșivă vă veți învinui și osândi. Domnul să vă conducă acum la pocăință. Să ierte El pe poporul Său, pentru că a neglijat lucrul în via Sa, pe care i-a dat-o ca s-o lucreze. — Testimonies for the Church 6:295, 296. SCE 90.4

Ce putem spune membrului leneș al bisericii pentru a-l face să-și dea seama de nevoia de a-și dezgropa talantul și de a-l pune la schimbător? În Împărăția cerurilor nu va fi nici un leneș și nici unul care întârzie. O, de ar prezenta Dumnezeu lucrul acesta în toată importanța lui înaintea comunităților adormite! O, de s-ar trezi Sionul și s-ar îmbrăca cu veșmintele lui frumoase! O, de ar începe să lumineze! — Idem, 6:434. SCE 90.5

Pentru cei care nu cunosc adevărul trebuie să fie făcută o lucrare, exact aceeași lucrare care a fost făcută pentru voi, când ați fost în întuneric. Este prea târziu să dormiți, prea târziu să fiți nepăsători și să nu faceți nimic. Fiecărui slujitor din casa Stăpânului i s-a încredințat o lucrare. Să mergem înainte, și nu înapoi. Noi vrem o nouă convertire în fiecare zi. Vrem ca iubirea lui Isus să tresalte în inima noastră, ca să putem fi un mijloc de salvare a multor suflete. — The Review and Herald, 10 iunie, 1880. SCE 91.1

Fiecărui suflet care pretinde a fi un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu, Domnul Isus îi cere nu numai să se îndepărteze de orice nelegiuire, ci și să fie bogat în fapte de milă, de renunțare la sine și umilință. Domnul ne-a arătat modul în care funcționează o anumită lege a minții și a acțiunii, iar aceasta ar trebui să ne avertizeze cu privire la lucrarea noastră. El spune: “De la cel ce n-are, se va lua chiar și ce are”. Cei care nu-și folosesc ocaziile și nu exercită harul pe care îl primesc de la Dumnezeu vor avea o înclinație din ce în ce mai mică de a face acest lucru, iar în cele din urmă, vor cădea într-o stare de somnolență și vor pierde ce au avut la început. Ei nu-și adună nici o rezervă pentru vremea de nevoie din viitor, câștigând o experiență vastă și obținând o cunoaștere tot mai mare a lucrurilor divine, așa încât să fie capabili de a rezista când ispita și încercarea vor veni asupra lor. Când vor veni persecuțiile și ispita, acești oameni își vor pierde curajul și credința, iar temelia lor va fi spulberată, pentru că nu au înțeles nevoia de a pune o temelie sigură. Ei nu și-au întărit sufletul pe Stânca veșnică. — The Review and Herald, 27 martie, 1894. SCE 91.2

Cât de teribil va fi în marea zi de pe urmă, când vom descoperi că aceia cu care am fost asociați și familiarizați sunt despărțiți de noi pentru totdeauna. Când vom vedea că membrii familiilor noastre, poate proprii copii, sunt nemântuiți. Când vom afla că aceia care au vizitat căminele noastre și au mâncat la masa noastră sunt printre cei pierduți. Atunci, ne vom întreba: Oare religia lui Hristos a ajuns așa de neplăcută pentru ei din cauza nerăbdării mele, din cauza atitudinii mele necreștinești, din cauza faptului că eul nu a fost sub control? SCE 91.3

Lumea trebuie să fie avertizată cu privire la apropiata venire a Domnului. Noi avem doar puțin timp în care să lucrăm. Au trecut în veșnicie ani care ar fi putut să fie folosiți pentru a căuta mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Sa și pentru a răspândi lumina și asupra altora. Acum, Dumnezeu îi cheamă pe cei din poporul Său, care au o mare lumină și sunt întemeiați în adevăr și pentru care El a trudit așa de mult, să lucreze pentru ei înșiși și pentru alții așa cum nu au mai făcut-o niciodată mai înainte. Folosiți fiecare aptitudine; puneți în mișcare fiecare capacitate, fiecare talent cu care ați fost înzestrați; folosiți toată lumina pe care v-a dato Dumnezeu spre a le face bine altora. Nu încercați să deveniți niște predicatori, ci niște slujitori pentru Dumnezeu. The Southern Watchman, 20 iunie, 1905. SCE 92.1