Evanghelizare

Motivul întârzierii celei de a doua veniri

Venirea amânată din milă — Noaptea lungă a întristării este grea, dar dimineața este amânată din milă, pentru că, dacă Domnul ar veni, atât de mulți ar fi găsiți nepregătiți. Motivul acestei întârzieri îndelungate este acela că Dumnezeu nu vrea ca poporul Său să piară. — Testimonies for the Church 2:194 (1868). Ev 694.2

Lucrarea ar fi putut să fie încheiată — Dacă poporul lui Dumnezeu ar fi îndeplinit planul lui Dumnezeu de a-i vesti lumii solia harului, până acum, Hristos ar fi venit pe pământ, iar sfinților li s-ar fi spus bun venit în cetatea lui Dumnezeu. — Testimonies for the Church 6:450 (1900). Ev 694.3

Știu că dacă poporul lui Dumnezeu ar fi păstrat o legătură vie cu El, dacă ar fi ascultat Cuvântul Său, astăzi ar fi fost în Canaanul ceresc. — General Conference Buletin, 30 martie, 1903. Ev 694.4

Satana ne-a luat-o înainte — Dacă fiecare străjer de pe zidurile Sionului ar fi sunat din trâmbiță cu putere, lumea ar fi putut deja să audă solia de avertizare. Totuși lucrarea este rămasă în urmă cu mulți ani. În timp ce oamenii au dormit, Satana ne-a luat-o înainte. — Testimonies for the Church 9:29 (1909). Ev 694.5

Făgăduințele lui Dumnezeu nu dau greș — În soliile adresate oamenilor, îngerii lui Dumnezeu arată că timpul este foarte scurt, Așa mi-a fost prezentat întotdeauna. Este adevărat că timpul s-a prelungit mai mult decât ne-am așteptat în zilele de la începutul vestirii acestei solii. Mântuitorul nostru nu a venit atât de curând cum am sperat. Totuși a dat greș Cuvântul Domnului? Niciodată! Trebuie să nu uităm că atât făgăduințele, cât și amenințările lui Dumnezeu sunt condiționale. Ev 695.1

Dumnezeu i-a încredințat poporului său o lucrare de îndeplinit pe pământ. Solia îngerului al treilea trebuia să fie vestită și atenția oamenilor trebuia să fie îndreptată spre Sanctuarul ceresc, unde a intrat Domnul Hristos ca să facă ispășire pentru poporul Său. Reforma Sabatului trebuie să înainteze. Spărtura din Legea lui Dumnezeu să fie reparată. Solia să fie propovăduită cu glas tare, pentru ca toți locuitorii pământului să fi avertizați. Poporul lui Dumnezeu trebuie să-și curețe sufletul prin ascultarea de adevăr și să fie pregătit pentru a sta fără vină înaintea Lui la venirea Sa. Ev 695.2

Dacă, după marea dezamăgire din 1844, ar fi rămas neclintiți în credință și ar fi urmat uniți pe calea deschisă de providența lui Dumnezeu, primind solia îngerului al treilea și propovăduind-o cu puterea Duhului Sfânt în lume, adventiștii ar fi văzut mântuirea lui Dumnezeu. Domnul ar fi lucrat cu putere împreună cu eforturile lor, lucrarea ar fi fost încheiată, iar Hristos ar fi venit deja pentru a-i da poporului Său răsplata. Totuși, în perioada de îndoială și nesiguranță de după dezamăgire, mulți credincioși adventiști au renunțat la credința lor.... În felul acesta, lucrarea a fost împiedicată, iar lumea a fost lăsată în întuneric. Dacă întreaga mișcare adventistă s-ar fi unit în respectarea poruncilor și a credinței lui Isus, cât de diferită ar fi fost istoria noastră! Ev 695.3

Nu a fost voia lui Dumnezeu ca venirea lui Hristos să fie întârziată atât de mult. Dumnezeu nu a plănuit ca poporul Israel să rătăcească timp de patruzeci de ani în pustie. El a făgăduit să-l conducă în țara Canaanului și să întemeieze acolo un popor sănătos, fericit și sfânt. Totuși, cei cărora li s-a predicat la început, nu au ajuns în Canaan “din cauza necredinței”. Inima lor a fost plină de murmurare, răzvrătire și ură și nu au putut împlini legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu ei. Ev 696.1

Cei patruzeci de ani de necredință, murmurare și răzvrătire au ținut Israelul din vechime în afara Canaanului. Aceleași păcate au amânat intrarea Israelului modern în Canaanul ceresc. Făgăduințele lui Dumnezeu nu au dat greș în niciuna dintre cele două situații. Necredința, spiritul lumesc, lipsa de consacrare și certurile din așa-zisul popor declarat al lui Dumnezeu sunt cele care ne-au ținut atât de mulți ani în această lume a păcatului și a întristării. — Manuscript 4, 1883. Ev 696.2

Nu-L considerați pe Dumnezeu responsabil — Poate că, asemenea copiilor lui Israel, va mai trebui să rămânem încă mulți ani aici, în lumea aceasta, din cauza nesupunerii. Totuși, pentru numele lui Hristos, cei din poporul Său nu trebuie să adauge păcat peste păcat, considerându-L pe Dumnezeu responsabil pentru consecințele comportamentului lor greșit. — Letter 184, 1901. Ev 696.3

Noi putem să grăbim ziua revenirii — Prin vestirea Evangheliei în lume, noi avem puterea de a grăbi revenirea Domnului nostru. — Hristos, Lumina lumii, 633 (1898). Ev 696.4

Fiecare creștin are privilegiul, nu doar de a aștepta, ci și de a grăbi venirea Domnului nostru Isus Hristos. Dacă toți aceia care declară că poartă Numele Său ar aduce roade spre slava Sa, cât de repede ar fi semănate semințele Evangheliei în lumea întreagă. Ultimul seceriș ar fi cules repede, iar Hristos ar veni pentru a-și aduna rodul prețios. — Testimonies for the Church 8:22, 23 (1904). Ev 696.5

Când vestirea soliei este încheiată — Venirea Domnului nu va întârzia peste timpul când solia va fi vestită tuturor neamurilor, popoarelor și în toate limbile. Oare noi, cei care pretindem a fi cercetători ai profeției, uităm că îndelunga răbdare a lui Dumnezeu față de cei nelegiuiți este o parte a planului vast și plin de milă, prin care El caută să realizeze salvarea sufletelor? — The Review and Herald, 18 iunie, 1901. Ev 697.1