Evanghelizare

143/168

Adunările publice în stradă

Adunările în aer liber — Este necesar să lucrăm în orașe. Acestea sunt locuri unde oameni pot să fie contactați cel mai bine prin adunări în aer liber. Sunt mulți care pot să lucreze în acest domeniu, dar trebuie să fie îmbrăcați în armura neprihănirii. Noi suntem întru totul prea timizi în lucrarea noastră, și totuși bunacuviință și bunul-simț sunt necesare. — Special Testimonies, “An Appeal for Missions”, 15 (1898). Ev 586.2

Problemele mulțimii care trece — Uneori, pot să fie ținute astfel de adunări [în aer liber], iar în ocaziile deosebite ele vor fi mijlocul cel mai bun de a ajunge la oameni, dar a face din aceasta o metodă obișnuită de lucru nu va aduce în prezent rezultatele dorite. Lucrătorul nu poate să verifice pe deplin eficiența lucrării lui. O cuvântare ocazională poate să stârnească în mintea oamenilor un șir de gânduri care, prin intermediul altor influențe care ar putea să fie exercitate asupra lui, să conducă la convertire, dar cazurile acestea sunt rare. — Gospel Workers, 339, 340 (1892). Ev 586.3

Prin adunările în aer liber nu se poate realiza o lucrare completă, care să aibă ca rezultat posibilitatea de a-l înfățișa pe fiecare om desăvârșit în Hristos Isus. Uneori, prin această modalitate de a lucra, se poate face mult bine. Totuși, ca o practică obișnuită, este mai bine să ajungem la oameni pe o altă cale. — Letter 2, 1885. Ev 587.1

Prezentarea lui Hristos în familie, la gura sobei și în micile adunări din case particulare, este adesea mai plină de succes în ce privește câștigarea de suflete pentru Isus, decât sunt predicile ținute în aer liber, în fața unei mari mulțimi de ascultători sau chiar în săli publice și în biserici. — Slujitorii evangheliei, 193 (1915). Ev 587.2

Adunările în aer liber pentru susținerea temperanței — Ar trebui să lucrăm în colțurile cele mai întunecate ale pământului.... Adesea, am stat în aer liber pentru a le vorbi grupelor adunate să mă audă. Am văzut femei cu copiii în brațe stând în picioare o oră ca să mă asculte. Pretutindeni în jurul meu erau bărbați și femei. I-am întrebat: “Câți dintre voi credeți cu adevărat în Isus Hristos? Câți dintre voi sunteți creștini? Cei care sunteți, ridicați mâna.” Nu s-a ridicat nici o mână. Oare nu aveau ei nevoie de Hristos? Oare nu aveau ei nevoie de cunoașterea adevărului? Oare nu aveau ei nevoie să învețe lecțiile temperanței? Într-adevăr, aveau nevoie. Ev 587.3

Dumnezeu vrea să ne aflăm acolo unde putem să-i avertizăm pe oameni. El dorește să ne ocupăm de subiectul temperanței. Prin obiceiurile greșite în mâncare și băutură, oamenii își nimicesc orice capacitate de a gândi inteligent. Nu trebuie să luăm toporul și să le distrugem barurile. Noi avem o armă mai puternică decât aceasta — Cuvântul Dumnezeului celui viu. El își va croi calea prin umbrele iadului pe care Satana caută să le aștearnă pe drumul lor. Dumnezeu este plin de putere. El va vorbi inimii lor. Noi L-am văzut făcând lucrul acesta. Am văzut sufletele aduse la adevăr. — The General Conference Bulletin, 23 aprilie, 1901. Ev 587.4