Rugăciunea

Capitolul 16 — Rugăciunea în particular

Rugăciunea în particular este esențială — Dacă rugăciunea nu este o practică specială personală, este imposibil ca sufletul să prospere. Numai rugăciunea în familie sau în public nu este suficientă. Rugăciunea în taină este foarte importantă. În singurătate, sufletul este deschis înaintea ochiul cercetător al lui Dumnezeu și fiecare motiv este cercetat îndeaproape. Rugăciunea tainică! Ce prețioasă este! Sufletul, comunicând cu Dumnezeu! Rugăciunea în taină trebuie să fie auzită numai de Dumnezeu, Acela care aude în taină, Nicio ureche curioasă nu trebuie să primească povara unor astfel de cereri. În rugăciunea în taină, sufletul este liber de influența din jur, liber de emoție. Liniștită, dar fierbinte, ea se va înălța căutându-L pe Dumnezeu. Rugăciunea în taină este adesea denaturată, iar scopul ei plăcut este pierdut prin rugăciunea cu voce tare. În locul încrederii calme și liniștite în Dumnezeu, în care sufletul este deschis în tonuri umile și încete, vocea este ridicată la mare înălțime, este încurajată o stare de agitație, iar rugăciunea în taină își pierde influența liniștitoare și sfântă. Se manifestă o furtună de simțăminte, o furtună de cuvinte, care fac imposibil de sesizat vocea liniștită și blândă ce îi vorbește sufletului angajat într-o adevărată devoțiune tainică și sinceră. Dacă este îndeplinită cum trebuie, rugăciunea în taină aduce mult bine. Totuși rugăciunea care este făcută în public, în prezența familiei și a vecinilor nu este rugăciunea în taină, chiar dacă se crede a fi, și prin ea nu se primește putere divină. Cât de dulce și constantă va fi influența care emană de la Acela care vede în ascuns și a cărui ureche este deschisă spre a răspunde rugăciunii care se înalță din inimă. Prin credință calmă și simplă, sufletul ține legătura cu Dumnezeu și adună pentru sine raze de lumină spre a-l întări și sprijini, ca să reziste luptelor cu Satana. Dumnezeu este turnul tăriei noastre. — Mărturii pentru comunitate 2:189, 190. Rg 178.1

Rugăciunea în particular, rugăciunea în familie, rugăciunea în adunările publice de închinare înaintea lui Dumnezeu — toate sunt importante. Noi trebuie să punem în practică rugăciunile noastre. Să cooperăm cu Domnul Hristos în lucrarea Sa. — Mărturii pentru comunitate 7:239. Rg 179.1

Toți trebuie să vegheze și să se roage neîncetat — Răul însuși a început prin neglijarea vegherii și a rugăciunii tainice. Apoi, a urmat neglijarea altor îndatoriri religioase și, astfel, s-a deschis calea pentru toate păcatele care au urmat. Fiecare creștin va fi asaltat de amăgirile lumii, de manifestările firii pământești și de ispitele directe ale lui Satana. Nimeni nu este în siguranță. Indiferent care a fost experiența noastră în trecut, indiferent cât de înaltă este starea noastră actuală, trebuie să veghem și să ne rugăm fără încetare. Noi trebuie să fim conduși zi de zi de Duhul lui Dumnezeu, pentru că altfel vom fi conduși de Satana. — Mărturii pentru comunitate 5:102. Rg 179.2

Rugați-vă în orice vreme — Cultivați obiceiul de a vorbi cu Dumnezeu când sunteți singuri, când mergeți pe drum și când sunteți ocupați cu treburile zilnice. Inima să vă fie înălțată fără încetare într-o cerere tăcută pentru ajutor, lumină, putere și cunoaștere. Fiecare respirație să fie o rugăciune. — Temperanța, 135. Rg 179.3

Calea spre tronul lui Dumnezeu este deschisă întotdeauna. Deși nu puteți să stați fără încetare pe genunchi, în rugăciune, totuși cererile voastre tăcute pot să se înalțe continuu spre Dumnezeu, pentru putere și călăuzire. Când sunteți ispitiți, și veți fi, puteți să alergați în locul tainic al Celui Preaînalt. Brațele Sale veșnice vă vor susține. — Sfaturi pentru sănătate, 362. Rg 179.4

Rugăciunea tainică este potrivită oriunde și oricând — Roagă-te în cămăruța ta și în timp ce mergi la lucrul tău zilnic, inima ta să fie mereu înălțată spre Dumnezeu. Așa a umblat Enoh cu Dumnezeu. Aceste rugăciuni tăcute se înalță la tronul harului, asemenea mirosului prețios al jertfei de tămâie. Satana nu poate să-l înfrângă pe acela a cărui inimă se sprijină în felul acesta pe Dumnezeu. Rg 180.1

Nu există timp sau loc nepotrivit pentru a ne înălța cererile spre Dumnezeu. Nu există nimic care să ne poată împiedica să facem ca inima să ne fie cuprinsă de spiritul înălțător al rugăciunii stăruitoare, în aglomerația străzilor, în mijlocul ocupațiilor zilnice, noi putem aduce cererile noastre înaintea lui Dumnezeu, pentru ca El să ne acorde călăuzirea divină, așa cum a făcut Neemia când i-a adresat cererea sa împăratului Artaxerxe. Un loc retras pentru rugăciune poate fi găsit oriunde ne-am afla. Noi ar trebui să avem ușa inimii deschisă în permanență, adresând mereu invitația ca Domnul Hristos să vină și să locuiască în ea, ca oaspete ceresc. — Calea către Hristos, 98, 99. Rg 180.2

Rugăciunea ne aduce în prezența lui Dumnezeu Însuși — Rugăciunea, indiferent dacă este înălțată într-o adunare publică, la altarul familial sau în taină, îl pune pe om direct în prezența lui Dumnezeu. Printr-o rugăciune neîncetată, tinerii pot să își însușească principii așa de neclintite, încât nici ispitele cele mai puternice nu îi vor atrage departe de supunerea față de Dumnezeu. — My Life Today, 18. Rg 180.3

Rugăciunea ne păstrează în legătură cu Hristos — Noi ar trebui să petrecem mult timp în rugăciune tainică. Domnul Hristos este Vița, voi sunteți mlădițele. Dacă dorim să creștem și să aducem roade, trebuie să luăm continuu seva și hrana de la Adevărata Viță, pentru că, despărțiți de Viță, nu avem nicio putere. Rg 180.4

L-am întrebat pe înger de ce nu s-a manifestat mai multă credință și putere în Israel. El a spus: “Voi vă desprindeți prea repede de brațul Domnului. Aduceți cu insistență cererile voastre înaintea scaunului Său de domnie și rezistați printr-o credință puternică. Făgăduințele Sale sunt sigure.” — Experiențe și viziuni, 73. Rg 180.5

Rugăciunea tainică susține sufletul — A trăi în acest fel după Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă să-I supunem Lui toată viața noastră. Vom avea un sentiment continuu de nevoie și dependență, o atracție a inimii către Dumnezeu. Rugăciunea este o necesitate, pentru că ea este viața sufletului. Rugăciunea în familie și rugăciunea publică, amândouă își au locul lor, dar comuniunea în taină cu Dumnezeu este cea care susține viața sufletului. — Educație, 258. Rg 180.6

Rugăciunea tainică este necesară pentru a ajunge să-L cunoaștem pe Dumnezeu personal — Oh, Îl cunoaștem noi oare pe Dumnezeu așa cum ar trebui? Ce mângâiere, ce bucurie am avea, daca am învăța zi de zi lecțiile pe care El dorește să le învățăm! Noi trebuie să îl cunoaștem din experiență personală. Va fi de mare folos pentru noi să petrecem mai mult timp în rugăciune tainică, personală, cunoscându-L pe Tatăl nostru ceresc. — Lucrarea misionară medicală, 102. Rg 181.1

Poporul lui Dumnezeu neglijează rugăciunea tainică — Am văzut adesea că mulți copii ai Domnului neglijează întru totul prea mult rugăciunea, îndeosebi rugăciunea în taină, și am văzut că mulți nu exercită credința aceea pe care au atât privilegiul, cât și datoria de a o exercita, așteptând adesea acel simțământ pe care numai credința poate să-l aducă. Sentimentul nu este credință. Cele două sunt deosebite. — Experiențe și viziuni, 72. Rg 181.2

Creatorul nostru cere devotamentul nostru suprem, supunerea noastră deplină, Orice lucru care tinde să abată dragostea noastră față de Dumnezeu sau să se interpună în slujirea pe care o datorăm Lui ajunge să fie un idol în sine însuși. Pentru unii, pământurile, casele, afacerile sunt niște idoli. Întreprinderile lor comerciale sunt urmărite cu zel și energie, în timp ce slujirea adusă lui Dumnezeu ajunge să aibă o importanță secundară. Închinarea în familie este neglijată și rugăciunea în taină este uitată. — Comentarii Biblice ale AZȘ 2:1011, 1012. Rg 181.3

Neglijarea rugăciunii este progresivă — Fiți atenți la felul în care neglijați rugăciunea tainică și studiul Cuvântului lui Dumnezeu. Acestea sunt armele voastre împotriva aceluia care luptă să împiedice înaintarea voastră pe calea spre ceruri. Prima neglijare a rugăciunii și a studiului Bibliei face ca a doua neglijare să fie mai ușoară. Prima împotrivire față de îndemnurile Duhului pregătește calea pentru o a doua împotrivire. În felul acesta, inima este împietrită, iar conștiința devine insensibilă. — Solii pentru tineret, 96. Rg 181.4

Rugăciunea sporadică vă va face să pierdeți dependența de Dumnezeu — Rugăciunea este respirația sufletului. Este secretul puterii spirituale. Niciun alt mijloc al harului nu o poate înlocui pentru a păstra sănătatea sufletului. Rugăciunea aduce inima într-o comuniune directă cu Izvorul vieții și întărește vigoarea și tonusul experienței religioase. A neglija rugăciunea sau a ne ruga ocazional, atunci când ne convine, înseamnă a pierde legătura cu Dumnezeu. Însușirile spirituale își pierd vitalitatea, experiența religioasă va fi lipsită de sănătate și vigoare. — Idem, 249, 250. Rg 182.1

Rugăciunea particulară trebuie să fie tainică — În rugăciunea particulară, toți au privilegiul să se roage cât de mult doresc și să fie cât de expliciți le place. Ei se pot ruga pentru toate rudele și pentru toți prietenii lor. O adunare obișnuită pentru a ne închina lui Dumnezeu nu este locul pentru comunicarea tainelor inimii. — Mărturii pentru comunitate 2:578. Rg 182.2

Rugăciunile noastre, rostite în momentele de devoțiune tainică, trebuie să fie auzite numai de Dumnezeu. Nicio ureche curioasă nu trebuie să primească povara acestui gen de cereri. Rg 182.3

“Când te rogi, intră în odăița ta”. Pentru rugăciunea tainică este necesar să avem un loc special. Domnul Isus avea locuri alese special pentru comuniunea cu Dumnezeu, iar noi trebuie să procedăm în același fel. Adesea trebuie să ne retragem într-un loc anume, oricât de umil ar fi, unde să putem fi singuri cu Dumnezeu. Rg 182.4

“Roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns”. Când ne rugăm în Numele lui Isus, putem veni în prezența lui Dumnezeu cu încrederea unui copil. Nu avem nevoie de niciun mijlocitor omenesc. Prin Domnul Isus, ne putem deschide inima înaintea lui Dumnezeu ca înaintea unei persoane care ne cunoaște și ne iubește. Rg 182.5

În locul tainic al rugăciunii, unde ne poate vedea și auzi doar Dumnezeu, putem să-I destăinuim Părintelui îndurării și al înțelegerii infinite cele mai tainice dorințe și năzuințe ale noastre, iar, în liniștea și tăcerea sufletului, acel glas care nu zăbovește niciodată să răspundă strigătului nevoii omenești va vorbi inimii noastre. Rg 182.6

“Domnul este plin de milă și de îndurare”. (Iacov 5, 11.) Cu o iubire neobosită, El așteaptă să audă mărturisirile celor greșiți, care I s-au împotrivit, și să accepte pocăința lor. Domnul așteaptă să vadă un semn de mulțumire din partea noastră, așa cum așteaptă o mamă să vadă zâmbetul de recunoaștere al copilului ei drag. El ar dori să ne facă să înțelegem cât de arzător este dorul inimii Lui pentru noi. Domnul ne invită să aducem încercările noastre în atenția simpatiei și înțelegerii Sale, să încredințăm necazurile noastre iubirii Sale, să primim vindecarea Sa pentru rănile noastre, puterea Sa pentru slăbiciunea noastră, să lăsăm ca prezența Lui să umple golul din inima noastră. Niciun om care a venit la El nu a fost dezamăgit vreodată. “Când îți întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie și nu ți se umple fața de rușine”. (Psalmii 34, 5.) Rg 183.1

Cei care Îl caută pe Dumnezeu în locul lor tainic, pentru a-I vorbi despre nevoile lor și pentru a-I cere ajutor, nu se vor ruga în zadar. “Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti”. Când Domnul Hristos va deveni tovarășul nostru de zi cu zi, vom simți că puterile unei lumi nevăzute sunt prezente pretutindeni în jurul nostru și, privind la Isus, vom ajunge asemenea Lui. Privind la El suntem schimbați. Caracterul nostru devine sensibil, blând și curat, fiind pregătit pentru Împărăția cerească. Rezultatul sigur al relației noastre de prietenie cu Domnul va fi o sporire a evlaviei, a curăției morale și a devotamentului. Rugăciunea noastră va deveni din ce în ce mai inteligentă. Noi vom primi o educație divină, iar aceasta se va vedea printr-o viață caracterizată de sârguință și zel. Rg 183.2

Cel care se îndreaptă în fiecare zi spre Dumnezeu, prin rugăciuni stăruitoare și serioase, pentru a primi ajutor, sprijin și putere de la El, va avea aspirații nobile, o înțelegere limpede a adevărului și a responsabilității personale, obiective înalte de acțiune și o continuă foame și sete după neprihănire. Prin menținerea unei legături permanente cu Dumnezeu, vom deveni capabili să le transmitem și celor cu care venim în contact lumina, pacea, liniștea și simțământul de siguranță care domnesc în inima noastră. Puterea dobândită în rugăciunea adresată lui Dumnezeu, unită cu efortul perseverent de educare a minții în ce privește sensibilitatea, atenția și grija față de nevoile altora, îl pregătește pe om pentru îndatoririle zilnice și menține o stare de pace a spiritului, care rămâne aceeași, indiferent de circumstanțe. — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, 84, 85. Rg 183.3

Mă tem că unii nu aduc necazurile lor la Dumnezeu în rugăciune tainică, ci le păstrează pentru adunarea de rugăciune, iar acolo își fac rugăciunea pentru mai multe zile. Aceștia pot fi numiți ucigași ai adunărilor de predicare și rugăciune. Ei nu transmit nicio lumină, nu ajută pe nimeni. Rugăciunile lor reci, înghețate și lungi și mărturiile căderilor lor aruncă o umbră. Toți sunt bucuroși când au terminat și este aproape imposibil să îndepărtezi răceala și întunecimea pe care rugăciunile și îndemnurile lor le-au adus în adunare. Din lumina pe care am primit-o, adunările noastre trebuie să fie spirituale și sociale, dar nu prea lungi. Rezerva, mândria, vanitatea și frica de oameni trebuie să fie lăsate acasă. Micile neînțelegeri și prejudecățile nu trebuie să fie luate cu noi la aceste adunări. Ca într-o familie unită, simplitatea, blândețea, încrederea și iubirea trebuie să existe în inimile fraților și surorilor care se adună împreună spre a fi reîmprospătați și întăriți, aducând lumina lor laolaltă. — Mărturii pentru comunitate 2:578, 579. Rg 184.1

Rugăciunea tainică oferă o imagine de sine clară — Nimic nu va oferi o concepție așa de clară cu privire la sine, cum o face rugăciunea tainică. Acela care vede în locurile tainice și cunoaște toate lucrurile va ilumina înțelegerea noastră și va răspunde la cererile noastre. Îndatoririle simple și clare care nu trebuie să fie neglijate vă vor fi descoperite. — Mărturii pentru comunitate 5:163. Rg 184.2

Rugăciunea tainică va cultiva un caracter nobil — În mijlocul pericolelor din aceste zile ale sfârșitului, singura cale de a fi în siguranță pentru tineri constă într-o veghere tot mai atentă și în rugăciune. Tânărul care își găsește plăcerea în citirea Cuvântului lui Dumnezeu și în ora de rugăciune va fi înviorat continuu de apa pe care o bea din fântâna vieții. El va atinge o înălțime a excelenței morale și o lărgime a gândirii, pe care alții nu pot să o conceapă. Comuniunea cu Dumnezeu încurajează gândurile bune, aspirațiile nobile, înțelegerea clară a adevărului și scopurile înalte ale acțiunilor lui. Aceia care se află într-o astfel de legătură cu Dumnezeu sunt recunoscuți de El ca fiind fiii și fiicele Sale. Ei ajung neîncetat mai sus și tot mai sus, însușindu-și concepții mai clare despre Dumnezeu și despre veșnicie, până când Dumnezeu îi face să fie niște mijloace de răspândire a luminii și înțelepciunii pentru lume. Rg 184.3

Totuși rugăciunea nu este înțeleasă așa cum ar trebui să fie. Rugăciunile noastre nu au scopul de a-L informa pe Dumnezeu cu privire la ceva ce El nu cunoaște. Domnul este familiarizat cu tainele fiecărui suflet. Rugăciunile noastre nu trebuie să fie lungi și rostite cu voce puternică. Dumnezeu cunoaște gândurile ascunse. Noi putem să ne rugăm în taină, iar Acela care știe tainele ne va asculta și ne va răspunde pe față. Rg 185.1

Rugăciunile care Îi sunt adresate lui Dumnezeu pentru a-I vorbi despre starea noastră jalnică, în timp ce noi nu ne simțim deloc într-o stare jalnică, sunt rugăciuni ipocrite. Domnul acordă atenție numai rugăciunilor smerite. “Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt: ‘Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite’”. — The Youth's Instructor, 18 august, 1898. Rg 185.2

Puterea spirituală vine prin rugăciunea tainică — Aceia care îmbracă toată armătura lui Dumnezeu și consacră zilnic un timp pentru meditație, rugăciune și studierea Scripturilor vor fi puși în legătură cu cerul și vor avea o influență mântuitoare și transformatoare asupra celor din jurul lor. Ei vor avea gânduri mari, aspirații nobile, o înțelegere clară a adevărului și a datoriei față de Dumnezeu. Ei vor avea o dorință arzătoare după curăție, lumină și iubire, pentru toate darurile nașterii din nou, Rugăciunile lor stăruitoare vor trece dincolo de perdeaua dinăuntru. Acești oameni vor avea o îndrăzneală simțitoare de a veni în prezența Celui infinit. Ei vor simți că lumina și slava cerului sunt pentru ei, că vor ajunge să fie curățiți, înălțați și înnobilați prin această legătură apropiată cu Dumnezeu. Acesta este privilegiul adevăraților creștini. Rg 185.3

Meditația abstractă nu este suficientă; acțiunea grăbită nu ajunge - ambele sunt esențiale pentru formarea caracterului creștin. Tăria se capătă prin rugăciuni fierbinți, tainice, care ne pregătesc pentru a rezista fascinației societății. Și totuși, nu ne vom izola de lume, căci experiența noastră creștină trebuie să fie lumina lumii. Societatea necredincioșilor nu ne face nici un rău, dacă ne amestecăm printre ei cu scopul de a-i lega de Dumnezeu și dacă suntem destul de puternici din punct de vedere spiritual pentru a ne împotrivi influențelor lor. — Mărturii pentru comunitate 5:112, 113. Rg 186.1

Dumnezeu primește rugăciunea tăcută — Domnul va primi chiar și rugăciunea tăcută a unei inimi împovărate. — Comentarii Biblice ale AZȘ 2:1014. Rg 186.2

Rugăciunea trebuie să preceadă mărturisirea — Efortul personal pentru binele altora trebuie să fie precedat de multă rugăciune în taină, deoarece, pentru a înțelege știința salvării de suflete, este necesară o mare înțelepciune. Înainte de a vorbi cu oamenii, vorbiți cu Domnul Hristos. Obțineți de la tronul ceresc pregătirea necesară pentru a sluji nevoilor oamenilor. — Parabolele Domnului Hristos, 149. Rg 186.3

Noi trebuie să primim lumină și binecuvântare, ca să avem să le împărtășim altora, Fiecare lucrător are privilegiul de a vorbi mai întâi cu Dumnezeu în locul tainic al rugăciunii, iar apoi de a le vorbi oamenilor în calitate de purtător de cuvânt al lui Dumnezeu. Bărbații și femeile care au o comuniune cu Dumnezeu și în inima cărora rămâne Hristos fac însăși atmosfera din jurul lor să fie sfântă, deoarece ei conlucrează cu îngerii sfinți. Asemenea martori sunt necesari pentru vremea aceasta. — Mărturii pentru comunitate 6:52. Rg 186.4

Lucrarea și rugăciunea trebuie să fie combinate — Noi trebuie să trăim o viață în care să se împletească două aspecte — meditația și acțiunea, rugăciunea tainică, dar și o lucrare serioasă.... Sufletul care apelează la Dumnezeu pentru puterea și sprijinul Său, prin rugăciune zilnică și stăruitoare, va avea aspirații nobile, o înțelegere clară a adevărului și datoriei, scopuri înalte de acțiune și o foame și o sete continuă după neprihănire. — Mărturii pentru comunitate 4:459, 460. Rg 186.5

Dacă graba muncii este lăsată să ne îndepărteze de scopul de a-L căuta pe Domnul zilnic, vom face greșelile cele mai mari și vom suferi pierderi, pentru că Domnul nu va fi cu noi. Noi am închis ușa, astfel că El nu poate avea acces la sufletele noastre. Totuși, dacă ne rugăm chiar atunci când mâinile noastre sunt ocupate, urechea lui Dumnezeu este deschisă să ne asculte cererile.... Dumnezeu are grijă de voi în locul în care este de datoria voastră să fiți. Totuși asigurați-vă că veți merge cât mai des cu putință în locuri unde puteți să vă rugați. — Lucrarea misionară medicală, 216. Rg 186.6

Folosiți un limbaj simplu în rugăciune — Un limbaj bombastic nu este potrivit în rugăciune, indiferent dacă ea este rostită de la amvon, în cercul familiei sau în taină. Îndeosebi cel care se roagă în public ar trebui să folosească un limbaj simplu, așa încât ceilalți să înțeleagă ce se spune și să fie de acord cu rugăciunea. Rg 187.1

Rugăciunea rostită din inimă și cu credință este auzită în ceruri și primește răspuns pe pământ. — Slujitorii evangheliei, 177. Rg 187.2

Avem privilegiul să îngenunchem la rugăciune — Atât în închinarea publică, cât și în cea particulară, atunci când aducem cererile noastre înaintea Domnului, noi avem privilegiul de a ne pleca pe genunchi. Domnul Isus, exemplul nostru, “a îngenuncheat și S-a rugat”. (Luca 22, 41.) Despre ucenicii Săi este scris că și ei, de asemenea, “au îngenuncheat și s-au rugat”. (Faptele Apostolilor 9, 40.) Pavel declară: “Îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos”. Ezra a îngenuncheat mărturisind înaintea lui Dumnezeu păcatele lui Israel. (Vezi Ezra 9, 5.) Daniel “de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui”. (Daniel 6, 10.) — Profeți și regi, 48. Rg 187.3

Nu vă angajați în distracții care vă descalifică pentru rugăciunea tainică — Orice distracție în care vă puteți angaja cerând, în credință, binecuvântarea lui Dumnezeu, nu va fi periculoasă. Dar orice amuzament care vă descalifică pentru rugăciunea tainică, pentru devoțiunea de la altarul rugăciunii, sau pentru a lua parte la adunările de rugăciune, nu este unul sigur, ci unul periculos. — Solii pentru tineret, 386. Rg 187.4

Dumnezeu ne vede în locul tainic al rugăciunii — Asemenea lui Natanael, noi avem nevoie să studiem Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi înșine și să ne rugăm pentru iluminarea Duhului Sfânt. Cel care l-a văzut pe Natanael sub smochin ne va vedea și pe noi în locul tainic al rugăciunii. îngerii porniți din lumea de lumină sunt aproape de aceia care, plini de umilință, caută călăuzirea divină. — Hristos, Lumina lumii, 141. Rg 187.5

Rugăciunile noastre nu pot să se piardă — Este minunat că ne putem ruga eficient, că ființele muritoare și nevrednice au puterea de a-și înălța cererile spre Dumnezeu. Ce putere mai înaltă ca aceasta își poate dori omul — să intre în legătură cu Dumnezeul cel infinit? Omul slab și păcătos are privilegiul de a vorbi cu Creatorul lui. Noi putem vorbi cu Isus în timp ce mergem pe drum, iar El ne spune: “Eu sunt la dreapta ta”. (Vezi Psalmii 16, 8.) Rg 187.6

Putem avea comuniune cu Dumnezeu în inima noastră și putem merge pe drum însoțiți de Domnul Hristos. Când suntem angajați în munca noastră de zi cu zi, ne putem exprima dorințele inimii, neauzite de nicio ureche omenească, dar cuvintele noastre nu se vor stinge în tăcere și nici nu se vor pierde. Ele se ridică deasupra larmei străzii, deasupra zgomotelor. Noi îi vorbim lui Dumnezeu, iar rugăciunea noastră este auzită. Rg 188.1

Prin urmare, cereți și veți primi. Cereți umilință, înțelepciune, curaj și mai multă credință. Fiecare rugăciune sinceră va primi un răspuns. Poate că răspunsul nu va veni exact așa cum doriți sau în timpul în care îl așteptați, dar va veni în maniera și în timpul care se vor potrivi cel mai bine cu nevoia voastră. Dumnezeu răspunde rugăciunilor pe care le înălțați în taină, când sunteți istoviți și ispitiți, deși nu întotdeauna în conformitate cu așteptările voastre, dar întotdeauna spre binele vostru. — Slujitorii evangheliei, 258. Rg 188.2

Toți cei care suferă sau sunt tratați nedrept să strige către Dumnezeu, îndepărtați-vă de aceia ale căror inimi sunt ca oțelul și faceți-I cunoscute cererile voastre Creatorului. Nimeni dintre cei care vin la El cu inima zdrobită nu va fi respins. Nicio rugăciune sinceră nu se va pierde. Deși este înconjurat de osanalele înălțate de corurile cerești, Dumnezeu aude strigătele celei mai slabe ființe omenești. Când ne deschidem inima în cămăruța noastră, prezentându-I dorința noastră lui Dumnezeu sau când șoptim o rugăciune mergând pe drum, cuvintele noastre ajung până la tronul Stăpânului Universului. Poate că nu sunt auzite de nicio ureche omenească, dar ele nu se pot stinge neauzite și nici nu se pot pierde în învălmășeala preocupărilor zilnice. Nimeni și nimic nu poate înăbuși rugăciunea sufletului. Ea se ridică mai presus de zgomotul străzii, mai presus de tumultul mulțimii și ajunge în curțile cerești. Noi Îi vorbim lui Dumnezeu și de aceea rugăciunile noastre sunt ascultate. — Parabolele Domnului Hristos, 174. Rg 188.3