Parabolele Domnului Hristos

21/60

Capitolul 10 — Năvodul

Capitol bazat pe textele din Matei 13, 47-50.

“Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de pești. După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, șed jos, aleg în vase ce este bun și aruncă afară ce este rău. Tot așa va fi și la sfârșitul veacului, îngerii vor ieși, vor despărți pe cei răi din mijlocul celor buni, și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.” Matei 13, 47-50. PDH 122.1

Aruncarea năvodului reprezintă predicarea Evangheliei. Aceasta aduce în Biserică atât ceea ce este bun, cât și ceea ce este rău. Când lucrarea de vestire a Evangheliei se termină, judecata va fi aceea care va face lucrarea de selectare între bun și rău. Domnul Hristos a văzut că existența în Biserică a fraților falși va face ca adevărul să fie vorbit de rău. Lumea va defăima Evanghelia din cauza vieții nesfinte a falșilor creștini. Chiar și pentru creștini va fi o pricină de poticnire când văd că mulți, dintre cei ce poartă numele Domnului Hristos, nu sunt conduși de Duhul Sfânt. Datorită faptului că în Biserică se află astfel de păcătoși, mulți vor fi în primejdia de a gândi că Dumnezeu le scuză păcatele. De aceea, Domnul Hristos ridică vălul viitorului și ne îndeamnă pe toți să privim asupra faptului că nu poziția cuiva, ci caracterul este acela care hotărăște destinul omului. PDH 122.2

Atât parabola neghinei, cât și cea a năvodului ne învață în mod clar că nu va fi nici un timp când toți cei răi se vor întoarce la Dumnezeu. Grâul și neghina vor crește laolaltă până la timpul secerișului. Atât peștii cei buni, cât și peștii cei răi sunt trași împreună la mal pentru ultima selectare. PDH 123.1

Aceste parabole ne învață, de asemenea, că nu va fi nici un timp de probă după terminarea judecății. Când lucrarea Evangheliei s-a încheiat, urmează imediat lucrarea de despărțire între ceea ce este bun și ceea ce este rău, hotărându-se pentru totdeauna destinul fiecăruia. PDH 123.2

Dumnezeu nu dorește distrugerea nimănui. “Pe viața Mea, zice Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui și să trăiască, întoarceți-vă, întoarceți-vă de la calea voastră cea rea. Pentru ce vreți să muriți voi, casa lui Israel?” Ezechiel 33, 11. În toată perioada timpului de probă, Duhul Sfânt îndeamnă pe oameni să primească darul vieții. Numai aceia care resping îndemnurile Sale nu vor supraviețui. Dumnezeu a declarat că păcatul trebuie nimicit ca un rău ce ruinează Universul. Aceia care se lipesc de păcat, vor pieri odată cu nimicirea lui. PDH 123.3