Minte Caracter şi Personalitate, vol. 2

Apendice B

Încredere acordată fără a lua în considerare schimbările emoționale

Experiența personală a autoarei

Când ești profund descurajat, aceasta se datorează faptului că Satana s-a așezat între tine și razele luminoase ale Soarelui neprihănirii. În perioadele de necaz, strălucirea este ascunsă dinaintea ochilor noștri și nu înțelegem de ce dovezile siguranței par să fie retrase. Noi suntem înclinați să privim spre noi înșine și spre umbra crucii, iar aceasta ne împiedică să vedem dovezile sigure care ne-au fost oferite. Noi suntem nemulțumiți de calea pe care mergem și ne desprindem de brațul Domnului Hristos. Dar, uneori, grația lui Dumnezeu străbate sufletul dintr-o dată, iar întunericul este risipit. Să trăim în lumina crucii de pe Calvar. Să nu zăbovim în umbra ei, lamentându-ne pentru supărările noastre, deoarece aceasta nu face decât să ne adâncească necazul. 2MCP 811.1

Chiar și atunci când trecem prin valea descurajării, să nu uităm niciodată că Domnul Hristos este tot atât de aproape de noi, ca și atunci când înaintăm atât de încrezători ca și cum ne-am afla pe culmile munților. Glasul Său te invită: “Nu vrei să-ți încredințezi povara Marelui Purtător de poveri, Domnul Isus Hristos? Nu dorești să trăiești în locurile luminate de cruce, spunând: ‘Știu în cine am crezut, și sunt încredințat că El are putere să păzească ce I-am încredințat până în ziua aceea’? ‘Pe voi, care Îl iubiți fără să-l fi văzut, credeți în El, fără să-l vedeți, și vă bucurați cu o bucurie negrăită și strălucită, pentru că veți dobândi, ca sfârșit al credinței voastre, mântuirea sufletelor voastre.’” (2 Timotei 1, 12; 1 Petru 1, 8.9.) 2MCP 811.2

Eu am rămas blocată în locurile umbrite de cruci. Nu sunt obișnuită să fiu copleșită și să sufăr o depresie sufletească atât de mare, precum am suferit în ultimele câteva luni. Nu doresc să-mi desconsider sufletul și nu doresc să-l desconsider în acest fel pe Mântuitorul. De aceea, nu voi învăța pe nimeni că Isus a înviat din mormânt și că S-a înălțat la cer, pentru a mijloci pentru noi înaintea Tatălui, până când nu îmi voi dovedi învățătura prin practică și nu voi crede în El ca să fiu mântuită, aducându-mi sufletul neajutorat spre Isus ca să primesc har, neprihănire, iubire și pace. Trebuie să am încredere în El, fără a lua în considerare schimbările mele emoționale. Trebuie să-l laud pe Acela care m-a “chemat din întuneric la lumina Sa minunată”. (1 Petru 2, 9.) Privind stăruitor la iubirea și bunătatea Lui plină de har, inima mea trebuie să se ancoreze puternic în Hristos, Mântuitorul meu. Nu trebuie să mă încred în El numai ocazional, ci neîncetat, ca să pot dovedi roadele rămânerii mele în Cel care a plătit pentru Mine cu sângele Său prețios. Noi trebuie să învățăm să ne încredem în făgăduințele Sale, să manifestăm o credință statornică, privind făgăduințele Sale ca pe Cuvântul lui Dumnezeu. 2MCP 811.3

Mulți dintre cei care Îl iubesc pe Dumnezeu și caută să-l onoreze se tem că nu au nici un drept de a pretinde împlinirea făgăduințelor Sale bogate. Ei stăruie în lupte amarnice și dureroase și întunericul le învăluie pașii, dar, rămânând într-o asemenea stare, pierd din vedere lumina iubirii pe care Domnul Isus Hristos o trimite spre ei. Ei trec cu vederea faptul că au fost răscumpărați cu un preț infinit. Mulți stau departe, ca și când le-ar fi frică să se apropie și să se atingă de poala hainei lui Hristos, în timp ce chemarea Sa plină de har ajunge până la urechile lor, invitându-i: “Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară”. (Matei 11, 28-30.) — Manuscript 61, 1894. 2MCP 812.1