Educaţie

Istoria și profeția

“Cine a proorocit aceste lucruri de la început? Oare nu Eu, Domnul? Nu este alt Dumnezeu în afară de Mine.”

Biblia este cea mai veche și cea mai amplă sursă istorică pe care o au oamenii. Ea a venit direct de la izvorul adevărului veșnic și, de-a lungul veacurilor, o mână divină i-a păstrat puritatea. Ea luminează trecutul îndepărtat, trecut pe care cercetarea omenească încearcă în zadar să-l pătrundă. Numai în Cuvântul lui Dumnezeu privim puterea care a așezat temeliile pământului și a întins cerurile. Numai aici descoperim un raport autentic al originii națiunilor. Numai aici ne este dată istoria neamului nostru omenesc, neîntinată de mândria sau prejudecățile omenești. Ed 173.1

În analele istoriei omului, dezvoltarea națiunilor, creșterea și prăbușirea imperiilor apar ca dependente de voința și bravura omului. Modelarea evenimentelor pare a fi, într-o mare măsură, determinată de puterea, ambiția sau capriciile sale. În Cuvântul lui Dumnezeu însă, perdeaua este dată la o parte și privim în spate, peste și în toate acțiunile și conflictele de interese, putere și pasiune omenească, văzând cum uneltele Celui Preamilostiv lucrează în tăcere și cu răbdare și duc la îndeplinire planurile Sale, după voia Sa. Ed 173.2

Biblia descoperă adevărata filozofie a istoriei. Scopul urmărit de Dumnezeu în crearea și răspândirea raselor și națiunilor este exprimat prin aceste cuvinte de o inegalabilă frumusețe și delicatețe, cuvinte rostite de apostolul Pavel către înțelepții Atenei: “El a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe toată fața pământului, le-a așezat anumite vremuri și a pus anumite hotare locuinței lor, ca ei să-L caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi”. Faptele Apostolilor 17, 26.27. Dumnezeu declară că oricine dorește poate să vină “sub mustrarea legământului”. Ezechiel 20, 37. În Creațiune, scopul Său a fost acela ca pământul să fie locuit de făpturi a căror existență să fie o binecuvântare pentru ele însele, una pentru cealaltă și o cinste pentru Creatorul lor. Toți aceia care doresc pot să se identifice cu acest țel. Despre ei se spune că sunt “poporul pe care Mi l-am alcătuit, ca să vestească laudele Mele.” Isaia 43, 21. Ed 173.3

Dumnezeu a descoperit în legile Sale principiile care stau la baza oricărei prosperități reale, atât a națiunilor, cât și a indivizilor. “Aceasta va fi înțelepciunea și priceperea voastră”, a declarat Moise israeliților despre Legea lui Dumnezeu. “Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viața voastră.” Deuteronom 4, 6; 32, 47. Binecuvântările care au fost astfel asigurate pentru Israel sunt asigurate în aceeași măsură pentru fiecare națiune și pentru fiecare persoană sub cer. Ed 174.1

Puterea exercitată de către fiecare cârmuitor de pe pământ este oferită de Cer; și succesul său depinde de modul în care va folosi puterea ce i-a fost încredințată. Pentru fiecare, cuvântul Străjerului divin este: “Eu te-am încins, înainte ca tu să Mă cunoști.” Isaia 45, 5. Iar cuvintele spuse lui Nebucadnețar din vechime sunt pentru fiecare lecția vieții: “Pune capăt păcatelor tale și trăiește în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale și ai milă de cei nenorociți și poate că ți se va prelungi fericirea!” Daniel 4, 27. Ed 174.2

A înțelege aceste lucruri — a înțelege că “neprihănirea înalță pe un popor;” că “prin neprihănire se întărește un scaun de domnie” și “prin bunătate” (Proverbe 14, 34; 16, 12; 20, 28); a recunoaște lucrarea acestor principii în manifestarea puterii care “răstoarnă și îi pune pe împărați” (Daniel 2, 21) — înseamnă să înțelegi filozofia istoriei. Ed 175.1

Acest lucru este expus clar numai în Cuvântul lui Dumnezeu. Aici se arată că tăria națiunilor, ca și a indivizilor, nu se găsește în ocaziile sau instrumentele care par să-i facă imbatabili; nu se găsește în măreția cu care se fălesc. Ea se măsoară prin fidelitatea cu care împlinesc scopul lui Dumnezeu. Ed 175.2

O ilustrare a acestui adevăr se găsește în istoria Babilonului antic. Împăratului Nebucadnețar i-a fost reprezentat adevăratul obiectiv al guvernării naționale prin simbolul unui copac care “s-a făcut mare și puternic, vârful lui se înălța până la ceruri și se vedea de la marginile întregului pământ. Avea roade multe și frunza lui era frumoasă; în el se găsea hrană pentru toți; fiarele câmpului se adăposteau la umbra lui, păsările cerului își făceau cuibul în ramurile lui și orice făptură vie se hrănea din el.” Daniel 4, 11.12. Această reprezentare arată caracterul unei guvernări care împlinește scopul lui Dumnezeu — o guvernare care protejează și clădește națiunea. Ed 175.3

Dumnezeu a înălțat Babilonul, pentru ca acesta să poată împlini scopul Său. Prosperitatea a însoțit națiunea până când aceasta a atins un nivel de bogăție și putere care nu a mai fost niciodată egalat de atunci — foarte nimerit reprezentat de Scripturi prin simbolul inspirat, “capul de aur.” Daniel 2, 38. Ed 175.4

Însă împăratul nu a recunoscut puterea care îl înălțase. În mândria inimii lui, Nebucadnețar a spus: “Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de ședere împărătească, prin puterea bogăției mele și spre slava măreției mele?” Daniel 4, 30. Ed 175.5

În loc să fie un protector al oamenilor, Babilonul a devenit un opresor orgolios și crud. Cuvintele Inspirației, care zugrăvesc cruzimea și lăcomia domnitorilor din Israel, descoperă secretul căderii Babilonului și a multor altor împărății, de la începutul lumii: “Voi mâncați grăsimea, vă îmbrăcați cu lână, tăiați ce e gras, dar nu pașteți oile. Nu întăriți pe cele slabe, nu vindecați pe cea bolnavă, nu legați pe cea rănită, n-aduceți înapoi pe cea rătăcită, nu căutați pe cea pierdută, ci le stăpâniți cu asuprire și cu asprime!” Ezechiel 34, 3.4. Ed 176.1

Pentru conducătorul Babilonului a venit următoarea sentință de la Străjerul divin: “Un glas s-a coborât din cer și a zis: ‘Află, împărate Nebucadnețar, că ți s-a luat împărăția!’” Daniel 4, 31. Ed 176.2

“Coboară-te și șezi în țărână, fecioară, fiica Babilonului,
Șezi pe pământ, fără scaun de domnie....
Fiica Haldeilor, căci nu te vor mai numi subțirică și plăcută.” Isaia 47, 1-5. Ed 176.3

“Ție, care locuiești lângă ape mari și care ai vistierii nemărginite,
Ți-a venit sfârșitul, și lăcomia ta a ajuns la capăt!” Ieremia 51, 13. Ed 176.4

“Și astfel Babilonul, podoaba împăraților,
Falnica mândrie a Haldeilor,
Va fi ca Sodoma și Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu.”
“Voi face din el un culcuș de arici și o mlaștină
Și îl voi mătura cu mătura nimicirii, zice Domnul oștirilor.” Isaia 13, 19; 14, 23. Ed 176.5

Fiecărei națiuni care a intrat pe scena istoriei s-a permis să își ocupe locul pe pământ, ca să se poată vedea dacă va împlini scopul urmărit de “Străjerul sfânt”. Profeția a dezvăluit înălțarea și căderea marilor imperii ale pământului — Babilon, Medo-Persia, Grecia și Roma. Istoria s-a repetat cu fiecare dintre acestea, ca și cu națiuni care aveau o putere mai mică. Fiecare a avut perioada sa de probă, fiecare a eșuat, gloria i s-a stins, puterea i-a secătuit, iar locul i-a fost luat de o alta. Ed 176.6

În timp ce națiunile respingeau principiile lui Dumnezeu și, prin această respingere, aduceau asupra lor propria ruină, se făcea încă simțit faptul că intențiile divine, superioare, se împlineau prin toate acțiunile lor. Ed 177.1

Această lecție este oferită într-o minunată reprezentare simbolică dată profetului Ezechiel în timpul în care era exilat în țara haldeilor. Viziunea a venit într-un moment în care Ezechiel era apăsat de amintiri triste și prevestiri tulburătoare. Țara părinților săi era pustie. Ierusalimul era depopulat. Profetul însuși era străin într-o țară în care ambiția și cruzimea domneau pretutindeni. În timp ce privea tirania și nedreptatea la fiecare pas, sufletul lui era deznădăjduit și se tânguia zi și noapte. Dar simbolurile ce i-au fost arătate au descoperit o putere aflată deasupra celei pe care o aveau domnitorii pământești. Ed 177.2

Pe malul râului Chebar, Ezechiel a văzut un vârtej care părea să vină dinspre miază-noapte, “un vânt năpraznic, un nor roșu, și un snop de foc, care răspândea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieșea din mijlocul focului”. Un număr de roți, una în interiorul alteia, erau puse în mișcare de către patru făpturi vii. Deasupra tuturor acestora era “ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care ședea pe el”. “La heruvimi se vedea ceva ca o mână de om sub aripile lor.” Ezechiel 1, 4.26; 10, 8. Roțile erau atât de complicate în aranjamentul lor, încât la prima vedere păreau să fie încurcate; ele se mișcau însă în perfectă armonie. Făpturile cerești, sprijinite și călăuzite de mâna care se afla dedesubtul aripilor heruvimului, puneau în mișcare aceste roți; deasupra lor, pe tronul de safir, se afla Cel Veșnic; iar în jurul scaunului de domnie era un curcubeu, simbolul îndurării divine. Ed 177.3

După cum complicatul mecanism al roților era sub călăuzirea mâinii de sub aripile heruvimului, în același fel se află desfășurarea încâlcită a evenimentelor omenești sub control divin. În mijlocul certurilor și tumultului provocat de națiuni, Cel care stă deasupra heruvimului conduce încă evenimentele de pe pământ. Ed 178.1

Istoria națiunilor ne vorbește — națiuni care au ocupat, una după alta, spațiul și timpul ce le-au fost acordate și care au dat în mod inconștient mărturie despre adevărul a cărui semnificație nici ele nu o cunoșteau. Dumnezeu a oferit un loc în marele Său plan fiecărei națiuni și fiecărui ins din zilele de acum. Corectitudinea oamenilor și națiunilor de astăzi este măsurată cu firul cu plumb aflat în mâna Celui care nu greșește niciodată. Toți își hotărăsc destinul prin propria lor alegere, iar Dumnezeu domnește peste toți pentru împlinirea scopurilor Sale. Ed 178.2

Istoria pe care a marcat-o în Cuvântul Său marele EU SUNT, legând verigă după verigă în lanțul profetic, din veșnicia trecutului către veșnicia viitorului, ne spune unde ne aflăm astăzi în scurgerea veacurilor și la ce ne putem aștepta în timpul ce va urma. Tot ceea ce profeția a prevăzut până în vremea de azi că se va întâmpla a putut fi urmărit în paginile istoriei; și putem fi siguri că toate câte urmează încă să aibă loc se vor împlini la rândul lor. Ed 178.3

Despre nimicirea finală a tuturor stăpânirilor pământești este profetizat cu claritate în Cuvântul adevărului. În profeția care a fost rostită când a fost pronunțată sentința de la Dumnezeu asupra ultimului împărat al Israelului este dată solia: Ed 179.1

“Așa vorbește Domnul Dumnezeu: ‘La o parte cu mitra, jos cununa împărătească!... Ce este plecat va fi înălțat, iar ce este înălțat va fi plecat! Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos. Dar lucrul acesta nu va avea loc decât la venirea Aceluia care are drept la ea și în mâna căruia o voi încredința.’” Ezechiel 21, 26.27. Ed 179.2

Cununa luată de la Israel a ajuns în mod succesiv la împărăția Babilonului, Medo-Persiei, Greciei și Romei. Dumnezeu spune: “Dar lucrul acesta nu va avea loc decât la venirea Aceluia care are drept la ea și în mâna căruia o voi încredința.” Ed 179.3

Acea vreme este chiar înaintea noastră. Astăzi, semnele timpului declară că ne aflăm în pragul unor evenimente mărețe și solemne. Totul în lumea noastră se află într-o stare de agitație. Profeția Mântuitorului despre evenimentele care precedă venirea Sa se împlinește înaintea ochilor noștri: “Veți auzi de războaie și vești de războaie;... Un neam se va scula împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății; și, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete și ciumi.” Matei 24, 6.7. Ed 179.4

Toți oamenii manifestă un interes copleșitor față de acest timp. Conducători și oameni de stat, oameni care ocupă poziții de încredere și autoritate, bărbați și femei cu o gândire profundă, aparținând tuturor categoriilor sociale, și-au concentrat atenția asupra evenimentelor care au loc în jurul nostru. Ei privesc relațiile tensionate care există între națiuni. Observă starea de agitație care pune stăpânire pe toți locuitorii pământului și recunosc faptul că ceva mare și hotărâtor este pe punctul să aibă loc — că lumea se află pe marginea unei crize nemaivăzute. Ed 179.5

Îngerii opresc vânturile războiului, pentru ca acestea să nu bată până ce lumea nu va fi avertizată cu privire la sfârșitul ei care se apropie; însă o furtună își strânge forțele, gata să se reverse asupra pământului; iar când Dumnezeu va porunci îngerilor Săi să lase vânturile să bată, va fi o asemenea scenă de război cum nici o pană nu o poate descrie. Ed 179.6

Biblia și numai Biblia oferă o viziune corectă asupra acestor lucruri. Aici sunt descoperite marile scene finale din istoria lumii noastre, evenimente a căror umbră poate fi simțită deja și al căror sunet de apropiere face ca pământul să tremure și oamenii să se îngrozească. Ed 180.1

“Iată, Domnul deșartă țara și o pustiește, îi răstoarnă fața și risipește locuitorii;... ei călcau legile, nu țineau poruncile și rupeau legământul cel veșnic! De aceea mănâncă blestemul țara și suferă locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor.... Mustul stă trist, via este veștejită; suspină toți cei ce erau cu inima veselă. A încetat desfătarea timpanelor, s-a sfârșit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria arfei.” Isaia 24, 1-8. Ed 180.2

“Vai! ce zi! Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic. Nu s-a prăpădit hrana sub ochii noștri? Și n-a pierit bucuria și veselia din Casa Dumnezeului nostru? S-au uscat semințele sub bulgări; grânarele stau goale, hambarele sunt stricate, căci s-a stricat semănătura! Cum gem vitele! Cirezile de boi umblă buimace, căci nu mai au pășune; chiar și turmele de oi suferă!” “Via este prăpădită, smochinul este veștejit, rodiul, finicul, mărul, toți pomii de pe câmp s-au uscat.... Și s-a dus bucuria de la copiii oamenilor!” Ioel 1, 15-18.12. Ed 180.3

“Cum mă doare înlăuntrul inimii mele!... Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiței și strigătul de război. Se vestește dărâmare peste dărâmare, căci toată țara este pustiită.” Ed 180.4

“Mă uit la pământ, și iată că este pustiu și gol, mă uit la ceruri, și lumina lor a pierit. Mă uit la munți, și iată că sunt zguduiți; și toate dealurile se clatină! Mă uit, și iată că nu este nici un om și toate păsările cerurilor au fugit! Mă uit, și iată, Carmelul este un pustiu și toate cetățile sale sunt nimicite.” Ieremia 4, 19.20.23-26. Ed 181.1

“Vai! căci ziua aceea este mare, nici una n-a fost ca ea! Este o vreme de necaz pentru Iacov, dar Iacov va fi izbăvit din ea.” Ieremia 30, 7. Ed 181.2

“Du-te, poporul meu, intră în odaia ta și încuie ușa după tine; ascunde-te câteva clipe până va trece mânia!” Isaia 26, 20. Ed 181.3

“Pentru că zici: ‘Domnul este locul meu de adăpost!’
Și faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare,
De aceea nici o nenorocire nu te va ajunge,
Nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.” Psalmii 91, 9.10. Ed 181.4

“Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbește
Și cheamă pământul, de la răsăritul soarelui până la asfințitul lui.
Din Sion, care este întruparea frumuseții desăvârșite,
De acolo strălucește Dumnezeu.
Dumnezeul nostru vine și nu tace.” “El strigă spre ceruri sus
Și spre pământ, ca să judece pe poporul Său....
Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui,
Căci Dumnezeu este cel ce judecă.” Psalmii 50, 1-3; 50, 4-6. Ed 181.5

“Fiica Sionului, ... te va răscumpăra Domnul din mâna vrăjmașilor tăi. Căci acum multe neamuri s-au strâns împotriva ta și zic: ‘Să fie pângărită, ca să ne vadă ochii împlinindu-ni-se dorința față de Sion!’ Dar ei nu cunosc gândurile Domnului, nu-I înțeleg planurile”. “Dar te voi vindeca, și îți voi lega rănile, zice Domnul. Căci ei te numesc: ‘Cel izgonit’, ‘Sionul acela de care nimănui nu-i pasă.’ Așa vorbește Domnul: ‘Iată, aduc înapoi pe prinșii de război ai corturilor lui Iacov. Și Mi-e milă de locașurile lui.’” Mica 4, 10-12; Ieremia 30, 17.18. Ed 181.6

“În ziua aceea, vor zice: Iată, acesta este Dumnezeul nostru,
În care aveam încredere că ne va mântui.
Acesta este Domnul în care ne încredeam,
Acum să ne veselim și să ne bucurăm de mântuirea Lui.” Ed 182.1

“El nimicește moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu șterge lacrimile de pe toate fețele și îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit.” Isaia 25, 9.8. Ed 182.2

“Privește Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul, ca locuința liniștită, ca un cort care nu va mai fi mutat.... Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru.” Isaia 33, 20-22. Ed 182.3

“El va judeca pe cei săraci cu dreptate, și va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociților țării.” Isaia 11, 4. Ed 182.4

Atunci va fi împlinit țelul lui Dumnezeu; principiile Împărăției Sale vor fi cinstite de toți cei de sub soare. Ed 182.5

“Nu se va mai auzi vorbindu-se de silnicie în țara ta,
Nici de pustiire și prăpăd în ținutul tău,
Ci vei numi zidurile tale ‘Mântuire’,
Și porțile tale ‘Laudă.’” Ed 182.6

“Vei fi întărită prin neprihănire.
Izgonește neliniștea, căci n-ai nimic de temut,
Și spaima, căci nu se va apropia de tine.” Isaia 60, 18; 54, 14. Ed 182.7

Profeții cărora le-au fost dezvăluite aceste scene au dorit mult să le înțeleagă semnificația. Ei au făcut din acestea “ținta cercetărilor și căutării lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă ce vreme și ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei.... Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înșiși, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, ... în care chiar îngerii doresc să privească.” 1 Petru 1, 10-12. Ed 183.1

Ce însemnătate profundă au pentru noi, cei care stăm pe marginea împlinirii lor, ce interes viu stârnesc aceste descrieri ale lucrurilor ce vor veni — evenimente pe care, de când primii noștri părinți și-au îndreptat pașii în afara Edenului, copiii lui Dumnezeu le-au așteptat, le-au dorit și le-au cerut în rugăciune! Ed 183.2

În acest timp, înaintea marii crize finale, ca și înainte de prima nimicire a lumii, oamenii sunt absorbiți de plăceri și caută să-și satisfacă simțurile. Acaparați de cele văzute și trecătoare, ei au pierdut din vedere cele nevăzute și veșnice. Ei sacrifică bogățiile nepieritoare pentru lucrurile care pier o dată cu folosirea lor. Mintea lor trebuie să fie înălțată, iar perspectiva lor asupra vieții, lărgită. Ei au nevoie să fie treziți din letargia visării lumești. Ed 183.3

Din înălțarea și prăbușirea națiunilor, așa cum este descoperit în mod lămurit în paginile Sfintelor Scripturi, ei au nevoie să învețe cât de lipsită de valoare este doar slava exterioară și cea lumească. Babilonul, cu toată puterea și splendoarea lui, pe care lumea nu le-a mai văzut niciodată de atunci — putere și splendoare ce le păreau stabile și durabile oamenilor din zilele acelea, cum s-a stins cu desăvârșire! A pierit “ca floarea ierbii”. Așa piere tot ceea ce nu Îl are pe Dumnezeu ca temelie. Nu poate rezista decât ceea ce este întrețesut cu țelul Său și Îi exprimă caracterul. Principiile Sale sunt singurele lucruri statornice pe care le cunoaște lumea noastră. Ed 183.4

Învățarea acestor mari adevăruri le este necesară celor vârstnici și celor tineri. Avem nevoie să studiem împlinirea scopului lui Dumnezeu în istoria națiunilor și în descoperirile privitoare la lucrurile care se vor întâmpla, aceasta pentru a putea evalua la adevărata lor valoare lucrurile văzute și cele nevăzute; pentru a putea învăța care este adevăratul țel al vieții; pentru ca, privind lucrurile vremelnice în lumina veșniciei să le putem găsi utilizarea cea mai nobilă și cea cu adevărat potrivită lor. Astfel, învățând aici principiile Împărăției Sale și devenind supușii și cetățenii ei, să putem fi pregătiți la venirea Sa să intrăm împreună cu El în stăpânirea ei. Ed 184.1

Ziua aceasta este chiar înaintea noastră. Pentru lecțiile care trebuie să fie învățate, pentru lucrarea care trebuie înfăptuită, pentru caracterul pe care să ni-l desăvârșim, timpul rămas este foarte scurt. Ed 184.2

“Iată, casa lui Israel zice: ‘Vedeniile pe care le are el nu sunt aproape să se împlinească, și proorocește pentru vremuri depărtate!’ De aceea, spune-le: Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: ‘Nu va mai fi zăbavă în împlinirea cuvintelor Mele; ci cuvântul pe care-l voi rosti, se va împlini, zice Domnul, Dumnezeu’”. Ezechiel 12, 27.28. Ed 184.3