Romanian Version

1182/1185

Apocalipsa 19

1 După aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: “Aliluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mîntuirea, slava, cinstea și puterea!

2 Pentrucă judecățile Lui sînt adevărate și drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pămîntul cu curvia ei, și a răzbunat sîngele robilor Săi, din mîna ei.”

3 Și au zis a doua oară: “Aliluia!.. Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!”

4 Și cei douăzeci și patru de bătrîni și cele patru făpturi vii s'au aruncat la pămînt și s'au închinat lui Dumnezeu, care ședea pe scaunul de domnie. Și au zis: “Amin! Aliluia!”

5 Și din scaunul de domnie a ieșit un glas, care zicea: “Lăudați pe Dumnezeul nostru, toți robii Lui, voi cari vă temeți de El, mici și mari!”

6 Și am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: “Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărățească.

7 Să ne bucurăm, să ne veselim, și să -I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soția Lui s'a pregătit,

8 și i s'a dat să se îmbrace cu in supțire, strălucitor, și curat.” -(Inul subțire sînt faptele neprihănite ale sfinților.)

9 Apoi mi -a zis: “Scrie: Ferice de cei chemați la ospățul nunții Mielului!” Apoi mi -a zis: “Acestea sînt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!”

10 Și m'am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui Dar el mi -a zis: “Ferește-te să faci una ca aceasta! Eu sînt un împreună slujitor cu tine și cu frații tăi, cari păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul proorociei.”)

11 Apoi am văzut cerul deschis, și iată că s'a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă “Cel credincios” și “Cel adevărat”, și El judecă și Se luptă cu dreptate.

12 Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărătești, și purta un nume scris, pe care nimeni nu -l știe, decît numai El singur.

13 Era îmbrăcat cu o haină muiată în sînge. Numele Lui este: “Cuvîntul lui Dumnezeu.”

14 Oștile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in supțire, alb și curat.

15 Din gura Lui ieșea o sabie ascuțită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe cari le va cîrmui cu un toiag de fer. Și va călca cu picioarele teascul vinului mîniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.

16 Pe haină și pe coapsă avea scris numele acesta: “Împăratul împăraților și Domnul domnilor.”

17 Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare, și a zis tuturor păsărilor, cari sburau prin mijlocul cerului: “Veniți, adunați-vă la ospățul cel mare al lui Dumnezeu,

18 ca să mîncați carnea împăraților, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor și a călăreților, și carnea a tot felul de oameni, slobozi și robi, mici și mari!”

19 Și am văzut fiara și pe împărații pămîntului și oștile lor, adunate ca să facă răsboi cu Cel ce ședea călare pe cal și cu oastea Lui.

20 Și fiara a fost prinsă. Și împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu cari amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, și se închinaseră icoanei ei. Amîndoi aceștia au fost aruncați de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă.

21 Iar ceilalți au fost uciși cu sabia, care ieșea din gura Celui ce ședea călare pe cal. Și toate păsările s'au săturat din carnea lor.