Romanian Version

Apocalipsa 10

1 Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într'un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; fața lui era ca soarele, și picioarele lui erau ca niște stîlpi de foc.

2 În mînă ținea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, și piciorul stîng pe pămînt,

3 și a strigat cu glas tare, cum răcnește un leu. Cînd a strigat el, cele șapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.

4 Și cînd au făcut cele șapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; și am auzit din cer un glas, care zicea: “Pecetluiește ce au spus cele șapte tunete, și nu scrie ce au spus!”

5 Și îngerul, pe care -l văzusem stînd în picioare pe mare și pe pămînt, și -a ridicat mîna dreaptă spre cer,

6 și a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul și lucrurile din el, pămîntul și lucrurile de pe el, marea și lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă,

7 ci că în zilele în cari îngerul al șaptelea va suna din trîmbița lui, se va sfîrși taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi proorocilor.

8 Și glasul, pe care -l auzisem din cer, mi -a vorbit din nou, și mi -a zis: “Du-te de ia cărticica deschisă din mîna îngerului, care stă în picioare pe mare și pe pămînt!”

9 M'am dus la înger, și i-am cerut să-mi dea cărticica. “Ia -o”, mi -a zis el, “și mănîncă -o; ea îți va amărî pîntecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.”

10 Am luat cărticica din mîna îngerului, și am mîncat -o: în gura mea a fost dulce ca mierea; dar, după ce am mîncat -o, mi s'a umplut pîntecele de amărăciune.

11 Apoi mi-au zis: “Trebuie să proorocești din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi și împărați.”