Romanian Version

Apocalipsa 6

1 Cînd a rupt Mielul cea dintîi din cele șapte peceți, m'am uitat, și am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicînd cu un glas ca de tunet: “Vino și vezi!”

2 M'am uitat, și iată că s'a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el, avea un arc; i s'a dat o cunună, și a pornit biruitor, și ca să biruiască.

3 Cînd a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicînd: “Vino și vezi.”

4 Și s'a arătat un alt cal, un cal roș. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea depe pămînt, pentru ca oamenii să se junghie unii pe alții, și i s'a dat o sabie mare.

5 Cînd a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicînd: “Vino și vezi!” M'am uitat, și iată că s'a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el, avea în mînă o cumpănă.

6 Și în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: “O măsură de grîu pentru un leu. Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul și vinul!”

7 Cînd a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicînd: “Vino și vezi!”

8 M'am uitat, și iată că s'a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, și împreună cu el venea după el Locuința morților. Li s'a dat putere peste a patra parte a pămîntului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă și cu fiarele pămîntului.

9 Cînd a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut supt altar sufletele celor ce fuseseră junghiați din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, și din pricina mărturisirii, pe care o ținuseră.

10 Ei strigau cu glas tare, și ziceau: “Până când, Stăpâne, Tu, care ești sfânt și adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”

11 Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă, și li s-a spus să se mai odihnească puțină vreme, până se va împlini numărul tovarășilor lor de slujbă și al fraților lor, cari aveau să fie omorâți ca și ei.

12 Când a rupt Mielul pecetea a șasea, m-am uitat, și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele,

13 și stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic.

14 Cerul s-a strâns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Și toți munții și toate ostroavele s-au mutat din locurile lor.

15 Împărații pământului, domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți oamenii slobozi s-au ascuns în peșteri și în stâncile munților.

16 Și ziceau munților și stâncilor: “Cădeți peste noi, și ascundeți-ne de Fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului;

17 căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, și cine poate sta în picioare?”