Romanian Version

1169/1185

Apocalipsa 6

1 Cînd a rupt Mielul cea dintîi din cele șapte peceți, m'am uitat, și am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicînd cu un glas ca de tunet: “Vino și vezi!”

2 M'am uitat, și iată că s'a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el, avea un arc; i s'a dat o cunună, și a pornit biruitor, și ca să biruiască.

3 Cînd a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicînd: “Vino și vezi.”

4 Și s'a arătat un alt cal, un cal roș. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea depe pămînt, pentru ca oamenii să se junghie unii pe alții, și i s'a dat o sabie mare.

5 Cînd a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicînd: “Vino și vezi!” M'am uitat, și iată că s'a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el, avea în mînă o cumpănă.

6 Și în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: “O măsură de grîu pentru un leu. Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul și vinul!”

7 Cînd a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicînd: “Vino și vezi!”

8 M'am uitat, și iată că s'a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, și împreună cu el venea după el Locuința morților. Li s'a dat putere peste a patra parte a pămîntului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă și cu fiarele pămîntului.

9 Cînd a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut supt altar sufletele celor ce fuseseră junghiați din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, și din pricina mărturisirii, pe care o ținuseră.

10 Ei strigau cu glas tare, și ziceau: “Pînă cînd, Stăpîne, Tu, care ești sfînt și adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sîngele nostru asupra locuitorilor pămîntului?”

11 Fiecăruia din ei i s'a dat o haină albă, și li s'a spus să se mai odihnească puțină vreme, pînă se va împlini numărul tovarășilor lor de slujbă și al fraților lor, cari aveau să fie omorîți ca și ei.

12 Cînd a rupt Mielul pecetea a șasea, m'am uitat, și iată că s'a făcut un mare cutremur de pămînt. Soarele s'a făcut negru ca un sac de păr, luna s'a făcut toată ca sîngele,

13 și stelele au căzut din cer pe pămînt, cum cad smochinele verzi din pom, cînd este scuturat de un vînt puternic.

14 Cerul s'a strîns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Și toți munții și toate ostroavele s'au mutat din locurile lor.

15 Împărații pămîntului, domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți oamenii slobozi s'au ascuns în peșteri și în stîncile munților.

16 Și ziceau munților și stîncilor: “Cădeți peste noi, și ascundeți-ne de Fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mînia Mielului;

17 căci a venit ziua cea mare a mîniei Lui, și cine poate sta în picioare?”