Romanian Version

Ioan 4

1 Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan.

2 Însă Isus nu boteza El însuși, ci ucenicii Lui.

3 Atunci a părăsit Iudea, și S-a întors în Galilea.

4 Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,

5 a ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul, pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.

6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântâna. Era cam pe la ceasul al șaselea.

7 A venit o femeie din Samaria să scoată apă. “Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus.

8 Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării.

9 Femeia Samariteancă I-a zis: “Cum Tu, Iudeu, ceri să bei dela mine, femeie Samariteancă?” - Iudeii, în adevăr, n-au legături cu Samaritenii.

10 - Drept răspuns, Isus i-a zis: “Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, și Cine este Cel ce-ți zice: ,Dă-Mi să beau!` tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.”

11 “Doamne”, I-a zis femeia, “n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai dar această apă vie?

12 Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta, și a băut din ea el însuși și feciorii lui și vitele lui?”

13 Isus i-a răspuns: “Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăși sete.

14 Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața vecinică.”

15 “Doamne”, I-a zis femeia, “dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete, și să nu mai vin până aici să scot.”

16 “Du-te”, i -a zis Isus, “de cheamă pe bărbatul tău, și vino aici”.

17 Femeia I-a răspuns: “N-am bărbat.” Isus i-a zis: “Bine ai zis că n-ai bărbat.

18 Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela, pe care-l ai acum, nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.”

19 “Doamne”, I-a zis femeia, “văd că ești prooroc.

20 Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta; și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”

21 “Femeie”, i-a zis Isus, “crede-Mă că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.

22 Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci Mântuirea vine de la Iudei.

23 Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl.

24 Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr.”

25 “Știu”, i-a zis femeia, “că are să vină Mesia, (căruia I se zise Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”

26 Isus i-a zis: “Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”

27 Atunci au venit ucenicii Lui, și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși nici unul nu I-a zis: “Ce cauți?” sau: “Despre ce vorbești cu ea?”

28 Atunci femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate, și a zis oamenilor:

29 “Veniți de vedeți un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?”

30 Ei au ieșit din cetate, și veneau spre El.

31 În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce, și ziceau: “Învățătorule, mănâncă!”

32 Dar El le-a zis: “Eu am de mâncat o mâncare, pe care voi n-o cunoașteți.”

33 Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: “Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”

34 Isus le-a zis: “Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis, și să împlinesc lucrarea Lui.

35 Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicați-vă ochii, și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș.

36 Cine seceră, primește o plată, și strânge roadă pentru viața vecinică; pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp.

37 Căci în această privință, este adevărată zicerea: ,Unul seamănă, iar altul seceră`.

38 Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit; alții s-au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.”

39 Mulți Samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: “Mi-a spus tot ce am făcut.”

40 Când au venit Samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile.

41 Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.

42 Și ziceau femeii: “Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine, și știm că acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”

43 După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să se ducă în Galilea.

44 Căci El însuși spusese că un prooroc nu este prețuit în patria sa.

45 Când a ajuns în Galilea, a fost primit bine de Galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră și ei la praznic.

46 Isus S-a întors deci în Cana din Galilea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaș împărătesc, al cărui fiu era bolnav.

47 Slujbașul acesta a aflat că Isus venise din Iudea în Galilea, s-a dus la El, și L-a rugat să vină și să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.

48 Isus i-a zis: “Dacă nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!”

49 Slujbașul împărătesc I-a zis: “Doamne, vino până nu moare micuțul meu.”

50 “Du-te”, i-a zis Isus, “fiul tău trăiește.” Și omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus, și a pornit la drum.

51 Pe când se pogora el, l-au întâmpinat robii lui, și i-au adus vestea că fiul lui trăiește.

52 El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: “Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile.”

53 Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: “Fiul tău trăiește”. Și a crezut el și toată casa lui.

54 Acesta este iarăși al doilea semn, făcut de Isus, după ce S-a întors din Iudea în Galilea.