Romanian Version
PlângerileluiIeremia 4
1 Vai! cum s'a înegrit aurul, și cum s'a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele sfîntului Locaș pela toate colțurile ulițelor!
2 Cum sînt priviți acum fiii Sionului, cei aleși și prețuiți ca aurul curat altă dată, cum sînt priviți acum, vai! Ca niște vase de pămînt, și ca o lucrare făcută de mînile olarului!
3 Chiar și șacalii își apleacă țîța, și dau să sugă puilor lor; dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struții din pustie.
4 Limba sugătorului i se lipește de cerul gurii, uscată de sete; copiii cer pîne, dar nimeni nu le -o dă.
5 Ceice se hrăneau cu bucate alese, leșină pe ulițe. Ceice fuseseră crescuți crescuți în purpură se bucură acum de o grămadă de gunoi!
6 Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decît păcatul Sodomei, care a fost nimicită într'o clipă, fără să fi pus cineva mîna pe ea.
7 Voivozii ei erau mai strălucitori decît zăpada, mai albi decît laptele; trupul le era mai roș decît mărgeanul; fața le era ca safirul.
8 Dar acum înfățișarea le este mai negricioasă decît funinginea; așa că nu mai sînt cunoscuți pe ulițe, pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul.
9 Ceice pier uciși de sabie sînt mai fericiți decît ceice pier de foame, cari cad sleiți de puteri, din lipsa roadelor cîmpului!
10 Femeile, cu toată mila lor, își fierb copiii, cari le slujesc ca hrană, în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.
11 Domnul Și -a sleit urgia, Și -a vărsat mînia aprinsă; a aprins în Sion un foc, care -i mistuie temeliile.
12 Împărații pămîntului n'ar fi crezut și nici unul din locuitorii lumii n'ar fi crezut că protivnicul, care -l împresura, are să intre pe porțile Ierusalimului.
13 Iată roada păcatelor proorocilor săi, a nelegiuirilor preoților săi, cari au vărsat în mijlocul lui sîngele celor neprihăniți!
14 Rătăceau ca orbii pe ulițe, mînjiți de sînge, așa că nimeni nu putea să se atingă de hainele lor.
15 “Depărtați-vă, necuraților!” li se striga, “la o parte, la o parte, nu vă atingeți de noi!” Cînd fugeau pribegind încoace și încolo, printre neamuri, se spunea: “Să nu mai locuiască aici!”
16 În mînia Lui Domnul i -a împrăștiat și nu-Și mai îndreaptă privirile spre ei! Vrăjmașul n'a căutat la fața preoților, nici n'a avut milă de cei bătrîni.
17 Și acolo ni se sfîrșeau ochii, și așteptam zădarnic ajutor! Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam, care totuș nu ne -a izbăvit.
18 Ne pîndeau pașii, ca să ne împiedice să mergem pe ulițele noastre; ni se apropia sfîrșitul, ni se împliniseră zilele... Da, ne venise sfîrșitul!
19 Prigonitorii noștri erau mai iuți de cît vulturii cerului. Ne-au fugărit pe munți, și ne-au pîndit în pustie.
20 Suflarea vieții noastre, unsul Domnului, a fost prins în gropile lor, el, despre care ziceam: “Vom trăi supt umbra lui printre neamuri.”
21 “Bucură-te și saltă de bucurie, fiica Edomului, care louiește în țara Uț! Dar și la tine va trece potirul, și tu te vei îmbăta, și te vei desgoli!
22 Fiica Sionului, nelegiuirea îți este ispășită: El nu te va mai trimete în robie. Dar ție, fiica Edomului, îți va pedepsi nelegiuirea; și îți va da pe față păcatele.”