Romanian Version

CântareaCântărilor 8

1 O! de ai fi fratele meu, care a supt la țîțele mamei mele! Cînd te-aș întîlni în uliță, te-aș săruta, și nimeni nu m'ar ținea de rău.

2 Te-aș lua și te-aș aduce la casa mamei mele; ea m'ar învăța să-ți dau să bei vin mirositor, must din rodiile mele.

3 Mîna lui cea stîngă să fie supt capul meu, și dreapta lui să mă îmbrățișeze! -

4 Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stîrniți, nu treziți dragostea, pînă nu vine ea. -

5 Cine este aceea, care se suie din pustie, rezemată de iubitul ei și zicînd: “Te-am trezit supt măr; acolo te -a născut mamă-ta, acolo te -a născut și te -a făcut ea.” -

6 Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău; căci dragostea este tare ca moartea, și gelozia este neînduplecată ca locuința morților; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului.

7 Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, și rîurile n'ar putea s'o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n'ar avea de cît dispreț.

8 Avem o soră micuță, care n'are încă țîțe. Ce vom face cu sora noastră în ziua cînd îi vor veni pețitorii?

9 Dacă este zid, vom zidi niște zimți de argint pe ea; dar dacă este ușă, o vom închide cu o scîndură de cedru. -

10 Eu sînt un zid, și țîțele mele sînt ca niște turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.

11 Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a închiriat -o unor păzitori; și fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.

12 Via mea, care este a mea, o păstrez eu. Ține-ți, Solomoane, cei o mie de sicli, și două sute fie celor ce păzesc rodul! -

13 Tu, care locuiești în grădini, niște prieteni își pleacă urechea la glasul tău: binevoiește și fă-mă să -l aud! -

14 Vino repede, iubitule, ca o căprioară sau ca puiul de cerb pe munții plini de mirozne