Romanian Version
Eclesiast 5
1 Păzește-ți piciorul, cînd intri în Casa lui Dumnezeu, și apropie-te mai bine să asculți, decît să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu știu că fac rău cu aceasta.
2 Nu te grăbi să deschizi gura, și să nu-ți rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer, și tu pe pămînt, de aceea să nu spui vorbe multe.
3 Căci, dacă visurile se nasc din mulțimea grijilor, prostia nebunului se cunoaște din mulțimea cuvintelor.
4 Dacă ai făcut o juruință lui Dumnezeu, nu zăbovi s'o împlinești, căci Lui nu -I plac cei fără minte; de aceea împlinește juruința, pe care ai făcut -o.
5 Mai bine să nu faci nicio juruință, decît să faci o juruință și să n'o împlinești.
6 Nu lăsa gura să te bage în păcat, și nu zice înaintea trimesului lui Dumnezeu: “M'am pripit.” Pentruce să Se mînie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale, și să nimicească lucrarea mînilor tale?
7 Căci, dacă este deșertăciune în mulțimea visurilor, nu mai puțin este și în mulțimea vorbelor; de aceea, teme-te de Dumnezeu.
8 Cînd vezi în țară pe cel sărac năpăstuit și jăfuit în numele dreptului și dreptății, să nu te miri de lucrul acesta! Căci peste cel mare veghează altul mai mare, și peste ei toți Cel Prea Înalt.
9 Dar un folos pentru țară în toate privințele, este un împărat prețuit în țară.
10 Cine iubește argintul, nu se satură niciodată de argint, și cine iubește bogăția multă, nu trage folos din ea. Și aceasta este o deșertăciune!
11 Cînd se înmulțesc bunătățile, se înmulțesc și ceice le papă: și ce folos mai are din ele stăpînul lor decît că le vede cu ochii?
12 Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mîncat mult, fie că a mîncat puțin; dar pe cel bogat nu -l lasă îmbuibarea să doarmă.
13 Este un mare rău, pe care l-am văzut supt soare: avuții păstrate spre nefericirea stăpînului lor.
14 Dacă se perd aceste bogății prin vreo întîmplare nenorocită, și el are un fiu, fiului nu -i rămîne nimic în mîni.
15 Cum a ieșit de gol din pîntecele mamei sale, din care a venit, așa se întoarce, și nu poate să ia nimic în mînă din toată osteneala lui.
16 Și acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise; și ce folos are el că s'a trudit în vînt?
17 Ba încă, toată viața lui a mai trebuit să mănînce cu necaz, și a avut multă durere, grijă și supărare.
18 Iată ce am văzut: este bine și frumos ca omul să mănînce și să bea, și să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudește supt soare, în toate zilele vieții lui, pe cari i le -a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui.
19 Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere și bogății, și i -a îngăduit să mănînce din ele, să-și ia partea lui din ele, și să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar dela Dumnezeu.
20 Căci nu se mai gîndește mult la scurtimea zilelor vieții lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.