Mărturii Nepublicate

Influența personală

Problema influenței personale este o problemă care a nedumerit pe mulți. Întrebarea este: Pot oare persoane să meargă la Sora White și să-i prezinte nevoile și vederile lor, și prezentându-i chestiunile așa cum le văd ei să influențeze caracterul Mărturiilor și să-și asigure prezentarea lor în armonie cu mințile lor? Nu, fără îndoială. Dacă cineva crede așa ceva, să fie sigur că nu se poate. MN 471.3

Știți că în anii 90 se făcea o lucrare de clădire a lucrării de la Battle Creek în mod disproporționat. Aceasta era condusă de financiari puternici, bărbați care aveau o mare influență asupra președintelui Conferinței Generale. În fața sfaturilor date îndată după Conferința de la Minneapolis și în anii care au urmat, s-a făcut o prea mare centralizare a răspunderilor prin împărțirea câmpului și prin numirea de supraveghetori de district, și erau mulți bărbați care lucrau neobosit ca să continue lucrarea de centralizare. MN 471.4

Lucrarea era una de aducere a lucrurilor laolaltă, și punând administrarea tuturor lucrurilor sub controlul câtorva bărbați din Batlle Creek și extinzând nepermis instituțiile din locul acela. Mărturiile Mamei au fost puternic împotrivă. Ea a trimes multe mustrări și a purtat poveri grele pe inima ei cu privire la caracterul greșit care se dădea lucrării. Nu înțeleg de ce Mama continuă să ducă această povară, după ce a scris bărbaților responsabili de mai multe ori, și am stăruit de ea să-și dedice timpul și energiile scrierii cărților ei. MN 471.5

Timp de mulți ani am simțit că era privilegiul meu să fac tot ce puteam ca să atrag atenția Mamei la trăsăturile încurajatoare ale lucrării noastre, la nenumăratele experiențe pline de speranță din instituțiile și din Conferințele noastre. M-am gândit că așa cum Domnul a ales-o pe Mama să fie solul Său pentru corectarea relelor din biserică, descoperindu-i pericolele, greșelile, erorile, slăbiciunile și nelegiuirile oamenilor, și pentru aceste descoperiri îi împovărează inima aproape să moară, nu cred că ar fi rău din partea mea să strâng toate cuvintele de bucurie, și toate veștile bune care să-i mângâie inima, precum și orice situație care dă pe față puterea lui Hristos care lucrează în biserică și care să dea pe față partea bună a lucrărilor oamenilor care poartă poveri grele în lucrarea Domnului; de aceea voi încerca să-i îndrept atenția la partea luminoasă a lucrurilor. Când un frate vorbește frumos despre ceea ce face alt frate, voi încerca să-l aduc în atenția ei. Criticile și acuzațiile pe care un frate le aduce fratelui lui, am să încerc să le păstrez pentru mine. Știu că ce vă spun este foarte diferit de prezentările care au fost făcute adesea unora dintre voi cu privire la caracterul și ținta lucrării mele, dar vă asigur că aceasta am încercat să fac. MN 471.6

Ei bine, într-o zi pe când locuiam la Coorambong, New South Walles, am primit scrisori de la președintele Conferinței Generale pline cu rapoarte îmbucurătoare, în care ne spunea de adunările de tabără frumoase, și cum unii dintre oamenii de afaceri care fuseseră mustrați prin Mărturii, mergeau în diferite state și vorbeau la adunările de tabără, și că trăiau o experiență spirituală nouă, fiind de un real folos în aceste adunări. MN 472.1

Noi am fost foarte fericiți citind aceste scrisori. Chiar ne bucuram foarte mult și ne-am unit în a aduce laude lui Dumnezeu pentru raportul cel bun. Imaginați-vă surpriza mea când în după amiaza zilei următoare, Mama mi-a spus că scrisese acestor bărbați despre care auzisem un raport bun, și apoi mi-a citit critica cea mai pătrunzătoare, mustrarea cea mai cercetătoare pentru că au adus planuri și principii greșite în lucrarea lor, și care erau scrise acestui grup de bărbați. Aceasta a fost pentru mine o învățătură mare cu privire la influența personală. MN 472.2

În anii din urmă am văzut astfel de experiențe, deseori repetate. Mulți au vizitat pe Mama acasă cu convingerea că prezentarea personală a lucrării și a planurilor lor, vor influența pe Mama să le recomande. Ei erau bine veniți în casa noastră; ne bucuram de societatea lor și eram bucuroși de prietenia lor; dar atunci când Mama începea să scrie, ea scria ceea ce Domnul o învăța. Uneori era foarte încurajatoare, iar uneori era ca un fier ars care străpungea inima, deoarece duhul înțelepciunii pricepea care aveau să fie urmările aplicării planurilor propuse și că aveau să fie păgubitoare pentru cauza lui Dumnezeu, iar solul era obligat să vorbească ce-i dădea Dumnezeu să vorbească. MN 472.3

Cum se face, atunci, că sunt unii care au avut ocazia să prezinte Sorei White planurile lor și să creadă că este influențată și că uneori favorizează o parte, iar alteori partea cealaltă? Fraților, câmpul de luptă dintre principiile binelui și ale răului este larg, și se întinde dincolo de concepția noastră obișnuită. În ambele părți sunt slăbiciuni și adesea, atunci când problemele sunt descoperite în mintea Mamei, sunt prezentate ca și când a fost urmat un anume curs, rezultatele sigure care vor urma și dacă se va face un lucru sau altul, vor urma cu siguranță alte rezultate. Cu o astfel de prezentare a câmpului, timpul și modul de trimitere a soliilor către biserică depinde în mare măsură de înaintarea reală a lucrării. MN 472.4

Atunci când bărbați buni și puternici asemenea profesorilor care conduc școlile noastre, sunt nedumeriți cu privire la un anumit punct, și ei vin și prezintă Mamei concepțiile lor cu privire la pericolele și la datoriile cele mai importante ale acestui timp și îi cer sfatul, ce face ea? Începe din start să le arate unde sunt greșiți? Nu, desigur, ea știe că acești oameni sunt împovărați cu o lucrare mare, care în general nu este apreciată și mai știe că dacă vrea să-i ajute cu succes, trebuie să le arate că înțelege motivele lor, precum și greutatea poverilor lor. Natural că primul lucru este să exprime toate cuvintele de încredere pe care le poate spune cu sinceritate despre lucrarea pe care ei o fac; și să recunoască relele și pericolele din biserică pe care le văd ei, arătând până unde i-au fost descoperite aceste rele și pericole. După aceea ea îndreaptă atenția la punctele slabe ale lucrării lor precum și pericolele care-i așteaptă pe cale precum și avertismente cu privire la problemele pe care poate le-au trecut cu vederea. MN 473.1

Un alt bărbat care reprezintă o altă parte a lucrării poate vorbi cu ea despre aceeași experiență. Ea își exprimă încrederea în străduințele lui. Recunoaște pericolele care însoțesc lucrarea și după aceea, subliniază părțile slabe ale lucrării lui, precum și pericolele care îl așteaptă. MN 473.2

Dacă acești bărbați pleacă și își aduc clar aminte că ceea ce s-a spus este în armonie cu vederile lor și uită ce s-a spus pentru corectarea planurilor și a lucrării greșite, vederile lor și sfaturile sorei White se vor deosebi. MN 473.3

În ceea ce privește relația mea cu lucrarea Mamei, mulți spun că W. C. White este apropiat de mama lui, îi face sugestii și îi atrage atenția la una sau la alta și în felul acesta influențează într-o mare măsură lucrarea ei. Care sunt însă faptele? Deseori, cu multe săptămâni înainte de o adunare generală și uneori cu multe luni înainte de o Conferință Generală, Mama are povara cu privire la caracterul lucrării pe care ea trebuie să o facă la adunarea viitoare. Și cum eu o întâlnesc în fiecare zi, ea îmi vorbește despre ce i-a fost prezentat în timpul nopții cu privirea la lucrarea pe care o are înainte la adunarea viitoare. MN 473.4

Înainte de Conferința de la Oakland, ea mi-a prezentat dimineață după dimineață, uneori trei sau patru dimineți una după alta, ce scria, și după aceea, punea deoparte cele scrise și-mi vorbea despre caracterul problemelor și al conflictelor din adunarea aceea. Ea mi-a spus că la adunarea aceea vor avea loc mișcări de un fel sau de altul, și dacă particip, trebuie să dau o mărturie puternică de mustrare. Ea prezenta pericolele care s-ar putea ivi ca urmare a vederilor greșite ale oamenilor medicali, precum și pericolele care vor apare datorită vederilor greșite ale bărbaților de la Conferința Generală. Și sublinia pozițiile pe care avea să fie obligată să le ia la adunarea aceea. MN 473.5

Adesea eram nerăbdător să merg la birou și să-mi reiau lucrul meu obișnuit, dar simțeam că ea îmi încredința aceste lucruri cu un scop, așa că înălțam o rugăciune în taină: “Doamne, ajută-mă să-mi aduc aminte de aceste lucruri, astfel dacă vreodată aș vrea să mi le amintesc, să-mi revină clar în minte”. Ca urmare înainte de adunare aveam o schiță clară cu privire la drumul pe care avea să-l urmeze la Conferința Generală. MN 473.6

Când s-au convocat lucrările Conferinței Generale, Mama spunea mereu că povara era prea mare încât se gândea să nu se ducă, și uneori credeam că nu avea putere să meargă. Dar Domnul i-a dat putere și curaj și a participat la adunări. Frații Daniells și Prescott, au venit, la cererea ei, să vorbească despre desfășurarea adunării, și i-au prezentat vederile, planurile și nedumeririle lor, și i-au cerut sfat. Atunci frații Paulson și Sadler, au venit la cererea ei și și-au expus vederile lor cu privire la felul lor de a vedea lucrurile. Vă aduceți aminte că fratele Sadler lucrase cu noi în California. În timp ce Mama le dădea sfat și încurajare, mă miram cum era posibil ca cursul vorbirilor ei la Conferință era pe cale să se schimbe cu totul de la ceea ce plănuise, prin faptele aduse de aceste întrevederi cu frații. MN 474.1

Când a venit timpul ca Mama să-și dea Mărturia în fața Conferinței, am constatat că vorbirea ei era în armonie desăvârșită cu schița pe care mi-o dăduse mie zi de zi în lunile anterioare. Îmi voi aminti cât voi trăi, că nu mi-am dat seama să se fi abătut nici cât un fir de păr de la linia stabilită înainte de adunare. Acesta este rezultatul observațiilor mele în problema influenței personale. MN 474.2