Solii alese 3

30 - DIFERITE POZIȚII POTRIVITE PENTRU RUGĂCIUNE

Nu este întotdeauna necesar să îngenunchem

Trebuie să ne rugăm neîncetat cu un duh blând și smerit. Nu trebuie să așteptăm ocazia potrivită pentru a îngenunchea înaintea lui Dumnezeu. Putem să ne rugăm și să vorbim cu Domnul oriunde am fi. ⁶⁶ — Scrisoarea 342, 1906 SA3 144.1

Niciun loc sau timp nepotrivit pentru rugăciune. — Nu există timp sau loc nepotrivit pentru a ne înălța cererile spre Dumnezeu. (...) În aglomerația străzilor, în timpul ocupațiilor zilnice, noi putem să aducem cererile noastre înaintea lui Dumnezeu, pentru ca El să ne acorde călăuzirea divină, așa cum a făcut Neemia când i-a adresat cererea sa împăratului Artaxerxe. — Calea către Hristos, p. 99 SA3 144.2

Comunicarea cu Dumnezeu în inima noastră, în timp ce mergem sau lucrăm. — Noi putem vorbi cu Isus în timp ce mergem pe drum, iar El ne spune: „Eu sunt la dreapta ta.” Putem avea comuniune cu Dumnezeu în inima noastră și putem merge pe drum însoțiți de Domnul Hristos. Când suntem angajați [267] în munca noastră de zi cu zi, ne putem exprima dorințele inimii, neauziți de nicio ureche omenească, dar cuvintele noastre nu se vor stinge în tăcere și nici nu se vor pierde. Ele se ridică deasupra larmei străzii, deasupra zgomotelor. Noi Îi vorbim lui Dumnezeu, iar rugăciunea noastră este auzită. — Slujitorii Evangheliei, p. 258 SA3 144.3

Nu este întotdeauna necesar să îngenunchem. — Nu este întotdeauna necesar să îngenunchem pentru rugăciune. Cultivați obiceiul de a vorbi cu Mântuitorul când sunteți singuri, când mergeți pe stradă și când sunteți ocupați cu munca zilnică. — Divina vindecare, p. 510, 511 SA3 144.4

După ce stă în picioare în consacrare, adunarea îngenunchează. — Duhul Domnului a venit asupra mea și mi-a descoperit cuvintele pe care trebuia să le rostesc. Le-am cerut celor prezenți, care simțeau îndemnul Duhului lui Dumnezeu și doreau să se angajeze să trăiască adevărul, să-l prezinte altora și să lucreze pentru mântuirea lor, să arate acest fapt ridicându-se în picioare. Am fost surprinsă să văd întreaga adunare ridicându-se. Apoi, le-am cerut tuturor să îngenuncheze, iar eu mi-am îndreptat cererile spre cer pentru oamenii aceia. Am fost profund impresionată de experiența aceasta. Am simțit lucrarea adâncă a Duhului lui Dumnezeu asupra mea și știu că Domnul mi-a dat o solie specială pentru popor cu ocazia aceasta. — Review and Herald, 11 martie 1909 SA3 144.5

O adunare aglomerată din Europa a rămas pe scaune. — I-am invitat să vină în față pe aceia care doreau ca slujitorii lui Dumnezeu să se roage pentru ei. Toți aceia care apostaziaseră, toți aceia care doreau să se întoarcă la Domnul și Îl căutau cu tot sufletul puteau să folosească ocazia. Cele câteva scaune au fost ocupate repede și întreaga adunare era în mișcare. Le-am spus că lucrul cel mai bun pe care puteau să-L facă era să stea jos, chiar acolo unde se aflau, iar noi Îl vom căuta pe Domnul împreună, mărturisindu-ne păcatele, pentru că Domnul a făgăduit că, „dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și [268] să ne curețe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1,9). — Jurnal, 20 februarie 1887 (publicat în Solii alese, cartea 1, p. 147; în ediția în limba română, p. 132, 133) SA3 144.6

Adunarea se ridică în picioare pentru rugăciunea de consacrare. — I-am invitat să se ridice în picioare pe toți aceia care doreau să facă un legământ sfânt cu Dumnezeu și să-I slujească din toată inima. Încăperea era plină și aproape toți s-au ridicat în picioare. A fost prezent un număr destul de mare de persoane care nu erau membri ai bisericii, iar unele dintre acestea s-au ridicat în picioare. Le-am prezentat Domnului într-o rugăciune stăruitoare, iar noi știam că fusese manifestarea Duhului lui Dumnezeu. Am simțit că fusese câștigată cu adevărat o biruință. — Manuscrisul 30a, 1896 (publicat în Solii alese, cartea 1, p. 150; în ediția în limba română, p. 135) SA3 145.1

Adunarea îngenunchează pentru rugăciunea de consacrare. — La încheierea cuvântării, m-am simțit îndemnată de Duhul lui Dumnezeu să le adresez invitația de a veni în față tuturor acelora care doreau să se consacre pe deplin Domnului. Aceia care simțeau nevoia ca slujitorii lui Dumnezeu să se roage pentru ei au fost invitați să arate lucrul acesta. Aproximativ treizeci de persoane au venit în față. (…) SA3 145.2

La început ezitasem, întrebându-mă dacă era cel mai bine să fac lucrul acesta, având în vedere că fiul meu și cu mine eram singurele persoane care puteau să ofere vreun ajutor în ocazia aceea. Totuși, ca și cum cineva mi-ar fi vorbit, mi-a trecut prin minte gândul următor: „Nu poți să te încrezi în Domnul?” Am spus: „Mă voi încrede, Doamne!” Deși fiul meu a fost foarte surprins că am făcut un asemenea apel în ocazia aceasta, el a făcut față situației de urgență. Nu l-am auzit niciodată vorbind cu o putere mai mare și cu o emoție mai adâncă decât în ocazia aceasta. (...) Am îngenuncheat pentru rugăciune. Fiul meu s-a rugat primul, iar Domnul i-a dictat cu siguranță rugăciunea, pentru că el se ruga ca și când s-ar fi aflat în prezența lui Dumnezeu. — Review and Herald, 30 iulie 1895 (publicat și în Solii alese, cartea 1, p. 148, 149; în ediția în limba română, p. 134, 135) SA3 145.3

La Institutul pentru pastori din Oakland, California. — Acum, vă invităm să-L căutați pe Domnul cu toată inima. Ar dori cei care [269] sunt hotărâți să se elibereze de orice ispită a vrăjmașului și să caute cerul, să indice această hotărâre, ridicându-se în picioare? [Aproape toți cei din adunare au răspuns.] SA3 145.4

Dorim să fiți mântuiți toți. Dorim ca porțile cetății lui Dumnezeu, susținute de balamalele strălucitoare, să se deschidă pentru voi și să puteți intra în cetate, împreună cu toți cei care au păzit adevărul. Acolo, vom aduce laude, mulțumiri și slavă lui Hristos și Tatălui pentru totdeauna, din veșnicii în veșnicii. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să fim credincioși în slujba Sa în timpul luptei, să biruim în cele din urmă și să câștigăm cununa vieții veșnice. SA3 145.5

[Rugăciune] Tată ceresc, vin la Tine cu ocazia aceasta, așa cum sunt, slabă, sărmană și întru totul dependentă de Tine. Îți cer să îmi dai și să-i dai acestui popor harul care desăvârșește caracterul creștin. — Review and Herald, 16 iulie 1908 SA3 145.6

Ellen White și auditoriul stau în picioare pentru rugăciunea de consacrare. — Întreb: Cine va face acum un efort hotărât pentru a obține o educație mai înaltă? Cei care doresc să exprime acest lucru ridicându-se în picioare [adunarea s-a ridicat]. Iată, întreaga adunare. Fie ca Dumnezeu să vă ajute să vă păstrați legământul. Să ne rugăm. SA3 145.7

[Rugăciune] Tată ceresc, vin la Tine cu această ocazie, așa cum sunt — sărmană, slabă, nevrednică — și Te rog să impresionezi inima acestor oameni adunați aici, astăzi. Eu le-am adresat cuvintele Tale, dar, o, Doamne, numai Tu poți să faci aceste cuvinte să aibă efect. — Review and Herald, 8 aprilie 1909 (predică rostită la Oakland, California, 8 februarie 1909) SA3 145.8

La încheierea predicii rostite cu ocazia unei Sesiuni a Conferinței Generale din Washington, D.C.⁶⁷ — Fie ca Domnul să vă ajute să îndepliniți [270] lucrarea aceasta așa cum nu ați îndeplinit-o încă până acum. Veți face acest lucru? Vreți să vă ridicați în picioare și să mărturisiți că veți face din Dumnezeu sprijinul și ajutorul vostru? [Adunarea se ridică]. SA3 145.9

[Rugăciune] Îți mulțumesc, Doamne, Dumnezeul lui Israel! Primește acest legământ al copiilor Tăi. Pune Duhul Tău în ei. Fie ca slava Ta să se vadă în ei. Când ei vor rosti cuvântul adevărului, ajută să vedem mântuirea lui Dumnezeu. Amin. — General Conference Bulletin, 18 mai 1909 SA3 146.1