Solii alese 2

115/346

15 - AVERTISMENTUL VA FI AUZIT 15*

Trăim în ultimele zile ale istoriei acestui pământ și nu ne mai poate surprinde nimic cu privire la apostaziile și negările adevărului. Necredința a ajuns acum să fie o artă rafinată, cu care oamenii se îndeletnicesc spre nimicirea sufletelor lor. Există un pericol continuu de a avea la amvoane predicatori prefăcuți, a căror viață contrazice cuvintele pe care le rostesc, dar vocea de avertizare și de mustrare va fi auzită până la sfârșitul timpului, iar aceia care sunt vinovați că au făcut tranzacții în care nu ar fi trebuit să intre niciodată se vor opune soliei și vor refuza să fie corectați atunci când vor fi mustrați și sfătuiți prin mijloacele rânduite de Domnul. Ei vor continua, asemenea lui Faraon și Nebucadnețar, până când Domnul le va lua rațiunea, iar inima lor va ajunge imposibil de impresionat. Cuvântul Domnului va veni la ei, dar, dacă ei aleg să nu-l audă, Domnul îi va face răspunzători pentru ruina pe care au adus-o asupra lor. SA2 81.1

Ioan Botezătorul a fost chemat de Dumnezeu ca sol al Său pentru a pregăti calea Domnului. El trebuia să-i dea lumii o mărturie neșovăitoare, mustrând și denunțând păcatul. Când a vorbit despre misiunea și lucrarea lui, Luca a zis: „Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui [148] Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la copii, și pe cei neascultători, la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El” (Luca 1,17). SA2 81.2

Mulți farisei și saduchei au venit pentru a primi botezul lui Ioan, iar Ioan le-a vorbit, spunându-le: „Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare? Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră. Și să nu credeți că puteți zice în voi înșivă: «Avem ca tată pe Avraam!” Căci vă spun că Dumnezeu, din pietrele acestea, poate să ridice fii lui Avraam. Iată că securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face roadă bună va fi tăiat și aruncat în foc. Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăință; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, și eu nu sunt vrednic să-I duc încălțămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc. Acela Își are lopata în mână, Își va curăți cu desăvârșire aria și Își va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge” (Matei 3,7-12). SA2 81.3

Vocea lui Ioan s-a ridicat ca un sunet de trâmbiță. Misiunea lui a fost: „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o trâmbiță și vestește poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov, păcatele ei!” (Isaia 58,1). El nu avusese nicio pregătire care se primește în vreo școală omenească. Dumnezeu și natura au fost profesorii lui. Totuși, pentru a pregăti calea lui Hristos, era nevoie de cineva suficient de îndrăzneț pentru a-și face auzită vocea, asemenea profeților din vechime, avertizând generația aceea coruptă. SA2 81.4