Romanian Corrected Cornilescu Version

Luca 22

1 Praznicul Azimelor, numit Paștile, se apropia.

2 Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod.

3 Dar Satana a intrat în Iuda, zis și Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.

4 Iuda s-a dus să se înțeleagă cu preoții cei mai de seamă și cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor.

5 Ei s-au bucurat și au căzut la învoială să-i dea bani.

6 După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mâinile lor, fără știrea norodului.

7 Ziua praznicului Azimelor, în care trebuiau jertfite paștile, a venit.

8 Și Isus a trimis pe Petru și pe Ioan și le-a zis: „Duceți-vă de pregătiți-ne paștile, ca să mâncăm.”

9 „Unde voiești să pregătim?”, L-au întrebat ei.

10 El le-a răspuns: „Iată, când veți intra în cetate, vă va ieși înainte un om, ducând un ulcior cu apă; mergeți după el în casa în care va intra

11 și spuneți stăpânului casei: „Învățătorul îți zice: „Unde este odaia pentru oaspeți în care să mănânc paștile cu ucenicii Mei?”

12 Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata: acolo să pregătiți paștile.”

13 Ei au plecat și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit paștile.

14 Când a sosit ceasul, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece apostoli.

15 El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc paștile acestea cu voi înainte de patima Mea;

16 căci vă spun că de acum încolo nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăția lui Dumnezeu.”

17 Și a luat un pahar, a mulțumit lui Dumnezeu și a zis: „Luați paharul acesta și împărțiți-l între voi;

18 pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viței, până când va veni Împărăția lui Dumnezeu.”

19 Apoi a luat pâine; și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și le-a dat-o, zicând: „Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.”

20 Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul și li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu care se varsă pentru voi.

21 Dar iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta.

22 Negreșit, Fiul omului Se duce după cum este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!”

23 Și au început să se întrebe unii pe alții cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.

24 Între apostoli s-a iscat și o ceartă, ca să știe care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare.

25 Isus le-a zis: „Împărații Neamurilor domnesc peste ele; și celor ce le stăpânesc li se dă numele de binefăcători.

26 Voi să nu fiți așa. Ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic; și cel ce cârmuiește, ca cel ce slujește.

27 Căci care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujește la masă? Nu cine stă la masă? Și Eu totuși sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește la masă.

28 Voi sunteți aceia care ați rămas necontenit cu Mine în încercările Mele.

29 De aceea vă pregătesc Împărăția, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie,

30 ca să mâncați și să beți la masa Mea în Împărăția Mea și să ședeți pe scaune de domnie, ca să judecați pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.”

31 Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.

32 Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta; și, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi.”

33 „Doamne”, I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniță și la moarte.”

34 Și Isus i-a zis: „Petre, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști.”

35 Apoi le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă și fără încălțăminte, ați dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei.

36 Și El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă, de asemenea, s-o ia; și cine n-are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere o sabie.

37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: „El a fost pus în numărul celor fărădelege.” Și lucrurile privitoare la Mine sunt gata să se împlinească.”

38 „Doamne”, I-au zis ei, „iată aici două săbii.” Și El le-a zis: „Destul!”

39 După ce a ieșit afară, S-a dus, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.

40 Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.”

41 Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și a început să Se roage,

42 zicând: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși facă-se nu voia Mea, ci a Ta.”

43 Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.

44 A ajuns într-un chin ca de moarte și a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge care cădeau pe pământ.

45 După ce S-a rugat, S-a sculat și a venit la ucenici; i-a găsit adormiți de întristare

46 și le-a zis: „Pentru ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.”

47 Pe când grăia El încă, iată că a venit o gloată. Și cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute.

48 Și Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?”

49 Cei ce erau cu Isus, au văzut ce avea să se întâmple și au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?”

50 Și unul din ei a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă.

51 Dar Isus a luat cuvântul și a zis: „Lăsați-i! Până aici!” Și S-a atins de urechea omului aceluia și l-a vindecat.

52 Isus a zis apoi preoților celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului și bătrânilor care veniseră împotriva Lui: „Ați ieșit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege?

53 În toate zilele eram cu voi în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.”

54 După ce au pus mâna pe Isus, L-au dus și L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe.

55 Au aprins un foc în mijlocul curții și au șezut jos. Petru s-a așezat și el printre ei.

56 O slujnică l-a văzut cum ședea la para focului, s-a uitat țintă la el și a zis: „Și omul acesta era cu El.”

57 Dar Petru s-a lepădat și a zis: „Femeie, nu-L cunosc.”

58 Peste puțin, l-a văzut un altul și a zis: „Și tu ești unul din oamenii aceia.” Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei.”

59 Cam după un ceas, un altul întărea același lucru și zicea: „Nu mai încape îndoială că și omul acesta era cu El, căci este galileean.”

60 Petru a răspuns: „Omule, nu știu ce zici.” Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoșul.

61 Domnul S-a întors și S-a uitat țintă la Petru. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte ca să cânte cocoșul te vei lepăda de Mine de trei ori.”

62 Și a ieșit afară și a plâns cu amar.

63 Oamenii care păzeau pe Isus Îl batjocoreau și-L băteau.

64 L-au legat la ochi, Îl loveau peste față și-L întrebau, zicând: „Prorocește, cine Te-a lovit?”

65 Și rosteau împotriva Lui multe alte batjocuri.

66 Când s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoții cei mai de seamă și cărturarii s-au adunat împreună și au adus pe Isus în soborul lor. Ei I-au zis:

67 „Dacă ești Tu Hristosul, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veți crede;

68 și dacă vă voi întreba, nu-Mi veți răspunde, nici nu-Mi veți da drumul.

69 De acum încolo, Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu.”

70 Toți au zis: „Ești Tu, dar, Fiul lui Dumnezeu?” Și El le-a răspuns: „Așa cum o spuneți; da, sunt.”

71 Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înșine am auzit-o din gura Lui.”