The Acts of the Apostles

Capitolul 36 — Apostazia din Galatia

Capitol bazat pe textele din Epistola către Galateni..

În timpul rămânerii la Corint, Pavel a avut motive de serioasă îngrijorare cu privire la unele din bisericile deja întemeiate. Datorită influenței falșilor învățători, care s-au ridicat printre credincioșii din Ierusalim, dezbinarea, erezia, senzualismul au câștigat repede teren dintre credincioșii din Galatia. Acești învățători falși amestecau tradițiile iudaice cu adevărurile Evangheliei. Neluând în seamă hotărârea Consiliului general de la Ierusalim, ei au impus convertiților dintre Neamuri păzirea legii ceremoniale. FA 383.1

Situația era îngrijorătoare. Relele care fuseseră introduse amenințau ca, în scurtă vreme, să nimicească bisericile din Galatia. FA 383.2

Inima lui Pavel era sfâșiată și sufletul lui era tulburat din pricina acestei fățișe apostazii din partea acelora pe care el îi învățase cu atâta credincioșie principiile Evangheliei. De îndată, el a scris fraților înșelați, arătându-le învățăturile greșite pe care le-au primit, mustrând cu mare asprime pe aceia care se îndepărtau de la credință. După ce îi salută pe galateni prin cuvintele: “Har și pace de la Dumnezeu Tatăl, și de la Domnul nostru Isus Hristos”, el le adresă aceste cuvinte de aspră mustrare: FA 383.3

“Mă mir că treceți așa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură, și voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi înșine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!” Învățăturile lui Pavel fuseseră în armonie cu Scripturile și Duhul Sfânt a dat mărturie despre lucrarea sa; de aceea el a avertizat pe frații săi să nu ia aminte la nimic care ar fi potrivnic adevărurilor pe care el îi învățase. FA 384.1

Apostolul i-a îndemnat pe credincioșii galateni să cugete cu multă luare aminte la prima experiență făcută de ei în viața creștină. “O, Galateni nechibzuiți!” exclamă el. “Cine v-a fermecat pe voi înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? Iată numai ce voiesc să știu de la voi: prin faptele Legii ați primit voi Duhul, ori prin auzirea credinței? Sunteți așa de nechibzuiți? După ce ați început prin Duhul, vreți acum să sfârșiți prin firea pământească? În zadar ați suferit voi atât de mult? Dacă, în adevăr, e în zadar! Cel ce vă dă Duhul și face minuni printre voi, le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinței?” FA 384.2

Astfel, Pavel i-a acuzat pe credincioșii din Galatia înaintea tribunalului propriei lor conștiințe și a căutat să-i oprească din drumul lor. Încrezându-se în puterea lui Dumnezeu de a mântui și refuzând să recunoască învățăturile propovăduitorilor apostaziați, apostolul s-a străduit să-i facă pe cei convertiți să vadă că ei fuseseră într-un mod grosolan amăgiți, dar că, prin întoarcerea la credința lor de mai înainte în Evanghelie, ei puteau totuși să înfrângă planurile lui Satana. El a luat poziție în mod hotărât de partea adevărului și a neprihănirii, iar credința sa categorică și încrederea sa nezdruncinată în solia pe care o vestea i-a ajutat pe mulți, a căror credință se stinsese, să se întoarcă la credincioșia lor față de Mântuitorul. FA 384.3

Cât de diferit de felul lui Pavel de a scrie bisericii din Corint a fost calea pe care a urmat-o el față de galateni! Pe primii i-a mustrat cu multă prevedere și gingășie; pe cei din urmă, prin cuvinte de necruțătoare mustrare. Corintenii fuseseră înfrânți de ispită. Amăgiți de meșteșugita sofistărie a învățătorilor care au prezentat rătăcirile sub masca adevărului, ei au ajuns confuzi și încurcați. Pentru a-i învăța să deosebească rătăcirea de adevăr se cerea înțelepciune și răbdare. Asprimea sau graba nejudecată din partea lui Pavel ar fi distrus influența lui asupra multora dintre aceia pe care el dorea să-i ajute. FA 385.1

În bisericile din Galatia, rătăcirea căuta să înlăture solia Evangheliei pe față, deschis. Hristos, adevărata temelie a credinței, era cu totul dat la o parte pentru a fi înlocuit cu învechitele ceremonii ale iudaismului. Apostolul a văzut că, pentru a salva pe credincioșii din Galatia de influențele primejdioase care îi amenințau, trebuia să fie luate măsurile cele mai hotărâte și să fie date avertizările cele mai pătrunzătoare. FA 385.2

O învățătură de seamă pe care trebuie s-o învețe fiecare slujitor al lui Hristos este aceea de a-și adapta lucrarea potrivit condițiilor celor pe care el dorește să-i ajute. Blândețea, răbdarea, hotărârea și fermitatea sunt la fel de necesare; însă toate acestea trebuie folosite cu un cuvenit discernământ. A te purta înțelepțește cu diferitele categorii de oameni, în împrejurări și condiții diferite este o lucrare ce cere o înțelepciune și o judecată luminate și sfințite de Duhul lui Dumnezeu. FA 385.3

În epistola sa către credincioșii galateni, Pavel a rezumat pe scurt întâmplările principale în legătură cu propria sa convertire și experiența sa creștină de la început. Pe această cale, el a căutat să arate că, printr-o deosebită manifestare a puterii divine, el fusese adus să vadă și să pătrundă marile adevăruri ale Evangheliei. Prin îndrumarea primită chiar de la Dumnezeu, Pavel a putut să-i avertizeze și să-i mustre pe galateni într-un mod atât de solemn și hotărât. El a scris nu cu ezitări sau îndoieli, ci cu asigurarea unei convingeri bine întemeiate și a unei cunoștințe depline. El a arătat lămurit deosebirea între a fi învățat de om și a primi învățătură direct de la Hristos. FA 386.1

Apostolul a cerut galatenilor să se despartă de călăuzele false care-i duseseră în rătăcire și să se întoarcă la credința ce fusese însoțită de dovezile de netăgăduit ale aprobării divine. Oamenii care încercaseră să-i abată de la credința lor în Evanghelie erau fățarnici, cu inima nesfințită și cu o viață decăzută. Religia lor era alcătuită dintr-un șir de ceremonii, prin îndeplinirea cărora ei nădăjduiau să dobândească favoarea lui Dumnezeu. Ei nu doreau după o Evanghelie care chema la o ascultare de cuvântul: “Dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu”. (Ioan 3, 3.) Ei erau de părere că o credință întemeiată pe o asemenea învățătură cerea un sacrificiu prea mare și astfel ei s-au agățat de rătăcirile lor, înșelându-se singuri și înșelând și pe alții. FA 386.2

A înlocui sfințenia inimii și a vieții cu forme exterioare de religiozitate, este încă și acum tot atât de plăcut firii nerenăscute, cum era și în zilele acestor învățători iudei. Astăzi, ca și atunci, există călăuze spirituale mincinoase, la a căror învățătură mulți ascultă cu nesaț. Este străduința bine chibzuită a lui Satana de a abate mințile de la nădejdea mântuirii prin credința în Hristos și ascultarea de Legea lui Dumnezeu. În fiecare veac, arhivrăjmașul își adaptează ispitele potrivit prejudecăților sau pornirilor acelora pe care el caută să-i amăgească. În vremurile apostolice, el i-a făcut pe iudei să înalțe legea ceremonială și să-L lepede pe Hristos; în vremurile de acum, el îi îndeamnă pe mulți pretinși creștini, sub pretenția că-L onorează pe Hristos, să arunce ocară asupra Legii morale și să învețe că preceptele ei pot fi călcate fără primejdia pedepsei. Este de datoria fiecărui slujitor al lui Dumnezeu să se împotrivească ferm și hotărât acestor pervertitori ai credinței și, prin cuvântul adevărului, să arate fără teamă rătăcirile lor. FA 387.1

În efortul său de a recâștiga încrederea fraților săi din Galatia, cu multă înțelepciune, Pavel și-a susținut poziția sa ca apostol al lui Hristos. El se declară a fi “apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos, și prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morți”. Nu de la oameni, ci din partea celei mai înalte Autorități cerești își primise el însărcinarea. Și poziția lui fusese recunoscută de consiliul general de la Ierusalim față de ale cărui hotărâri el se dovedise ascultător în toată activitatea sa printre Neamuri. FA 387.2

Nu pentru a se înălța pe sine, ci pentru a preamări harul lui Dumnezeu a prezentat Pavel acelora care tăgăduiau apostolatul său dovada că el nu era “cu nimic mai pe jos de apostolii aceștia ‘nespus de aleși’”. (2 Corinteni 11, 5.) Aceia care căutau să minimalizeze atât chemarea, cât și lucrarea se luptau împotriva lui Hristos, al cărui har și a cărei putere erau manifestate prin Pavel. Apostolul era silit, prin împotrivirea vrăjmașilor lui, să ia o atitudine hotărâtă pentru a-și menține poziția și autoritatea sa. FA 388.1

Pavel a stăruit cu multă căldură de aceia care, odată, cunoscuseră în viața lor puterea lui Dumnezeu, să se întoarcă la iubirea lor dintâi față de adevărul Evangheliei. Cu dovezi de nezdruncinat, el le-a prezentat privilegiul ce-l aveau de a deveni bărbați și femei liberi în Hristos, prin al cărui har ispășitor toți aceia care se predau pe deplin sunt îmbrăcați cu mantia neprihănirii Sale. El a susținut adevărul că orice suflet care va fi mântuit trebuie să aibă o experiență sinceră și personală în lucrurile lui Dumnezeu. FA 388.2

Cuvintele apostolului, pline de un călduros apel, nu au rămas fără rod. Duhul Sfânt a lucrat cu mare putere și mulți ale căror picioare rătăciseră pe căi străine au revenit la credința lor de la început în Evanghelie. De aici încolo, ei au rămas statornici în libertatea prin care Hristos îi făcuse liberi. În viața lor se dădeau pe față roadele Duhului — “dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor”. Numele lui Dumnezeu era proslăvit și mulți au fost adăugați la numărul credincioșilor din toată regiunea aceea. FA 388.3