Credinţa şi faptele

Ce anume cere Dumnezeu

În timpul acesta, Dumnezeu cere exact ce i-a cerut perechii sfinte din Eden — o ascultare deplină față de toate cerințele Sale. Legea Sa rămâne aceeași în toate veacurile. Marele standard al neprihănirii, care este prezentat în Vechiul Testament, nu a fost coborât în Noul Testament. Lucrarea Evangheliei nu este aceea de a micșora cerințele Legii sfinte a lui Dumnezeu, ci de a-i ridica pe oameni în poziția în care pot respecta poruncile ei. CF 52.1

Credința în Domnul Hristos care ne mântuiește nu este cea pe care o prezintă mulți. “Crede, crede”, strigă ei, “doar să crezi în Hristos și vei fi mântuit. Acesta este singurul lucru pe care trebuie să-l faci.” Deși se bazează în totalitate pe Hristos pentru mântuire, adevărata credință va conduce la conformarea desăvârșită cu Legea lui Dumnezeu. Credința este manifestată prin fapte. Iar apostolul Ioan declară: “Cine zice: ‘ÎI cunosc’ și nu păzește poruncile Lui, este un mincinos, și adevărul nu este în el”. (1 Ioan 2, 4.) CF 52.2

Dacă ne încredem în sentimente sau în impresii, nu suntem în siguranță, deoarece sunt niște îndrumători nesiguri. Legea lui Dumnezeu este unicul standard corect al sfințirii. Prin această Lege va fi judecat caracterul. Dacă un căutător al mântuirii ar întreba: “Ce să fac pentru a moșteni viața veșnică?”, învățătorii moderni ai sfințirii ar răspunde: “Trebuie doar să crezi că Isus te mântuiește”. Dar când I s-a pus această întrebare, Domnul Hristos a spus: “Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?” Iar când cel ce întreba a răspuns: “Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta ... și pe aproapele tău ca pe însuți”, Isus a zis: “Bine ai răspuns.... Fă așa și vei avea viața veșnică”. (Luca 10, 25-29.) Adevărata sfințire se va evidenția printr-o respectare conștiincioasă a tuturor poruncilor lui Dumnezeu, printr-o dezvoltare atentă a fiecărui talent, printr-o vorbire prudentă și o manifestare a blândeții lui Hristos în fiecare faptă. CF 52.3