Credința și faptele

Prefața

Având în vedere interesul continuu față de marile adevăruri vitale cu privire la neprihănirea prin credință, îndreptățire și sfințire, ar fi bine să ascultăm mai mult din învățăturile pe care solul Domnului le-a prezentat de-a lungul anilor. CF 11.1

Pentru a oferi o imagine cu privire la modul în care este tratat acest subiect în învățăturile ei, personalul Fundației Ellen G. White a adunat aici, într-o succesiune cronologică neelaborată, optsprezece scrieri, publicate începând din anul 1881 și până în anul 1902. Predicile și articolele ei, atât cele din Review and Herald — destinate bisericii, — cât și cele din Signs of the Times — pentru cititorii din afara bisericii, — schițează cu consecvență adevărurile fundamentale cu privire la mântuire, așa cum sunt exprimate în Lege și Evanghelie. Numeroasele citate selectate sunt introduse prin câte o declarație categorică, așa cum este, de exemplu, Manuscript 36, 1890, scris în perioada critică de după Conferința Generală din anul 1888, când, după cum scrie autoarea în altă parte, oamenii erau în “marele pericol de a adopta poziții false” cu privire la “credință și fapte”. (Manuscript 23, 1891.) Într-un manuscris fără titlu, din anul 1890, ea clarifică în termeni siguri aceste subiecte aflate în dezbatere. CF 11.2

Deși s-a adresat în ocazii diferite, Ellen White urmează deseori aceeași cale în tratarea adevărurilor vitale, iar prin citirea predicilor, a articolelor și manuscriselor ei, în succesiunea lor firească, noi putem obține idei pătrunzătoare și valoroase. Fiecare este o prezentare echilibrată a subiectului, dar adesea cu accente distincte. Multe dintre materiale sunt redate în întregime, în timp ce altele au fost scurtate cu scopul de a economisi spațiul, așa încât conțin doar partea cu privire la credință și fapte, care, de obicei, este partea principală. Subtitlurile și o parte dintre titlurile capitolelor au fost puse de compilatori. Nu s-a încercat realizarea unei lucrări foarte detaliate. Cărțile ei și multe alte predici și articole tratează aceste adevăruri vitale. Oricine parcurge aceste materiale va vedea cu claritate importanța subiectului pentru fiecare creștin. De asemenea, va observa poziția consecventă a autoarei care a fost condusă în mod deosebit de Domnul în prezentarea adevărurilor din articolele ce urmează. CF 11.3

Planul de Mântuire a omenirii pierdute se întemeiază pe acceptarea de către om, numai prin credință, a morții înlocuitoare a Domnului Hristos. Această învățătură a fost prezentată la porțile Edenului, când Adam și urmașii lui aduceau mielul de jertfă. Ea a fost prezentată în pustie, când Moise a înălțat șarpele de aramă, iar oamenii care aveau în sângele lor veninul șerpilor otrăvitori au fost vindecați privind cu credință Ia simbolul mântuitor. Ea a fost prezentată prin sistemul jertfelor, care i-a fost dat poporului Israel. Din nou și din nou, suntem învățați că mântuirea este primită prin har, prin credință, și, în același timp, suntem făcuți să înțelegem că: CF 12.1

“Deși, în ce privește mântuirea, adevărata credință se bazează în totalitate pe Domnul Hristos, ea va conduce la o conformare deplină cu Legea lui Dumnezeu. Credința este manifestată prin fapte.” (The Review and Herald, 5 octombrie, 1886.) CF 12.2

Această concepție echilibrată se va vedea în citatele selectate, oarecum la întâmplare, pentru cartea prezentă. CF 12.3

De-a lungul veacurilor, începând cu Cain, marele vrăjmaș a combătut calea oferită cu bunăvoință de Dumnezeu, determinându-i pe locuitorii pământului să accepte ideea că omul care a ajuns păcătos prin călcarea Legii lui Dumnezeu trebuie să câștige meritele și mântuirea prin propriile fapte sau provocând suferințe propriului trup, sacrificându-și copiii pentru un Dumnezeu creat de mâinile lui, mergând în pelerinaje în locuri considerate a fi sfinte, făcând penitențe, punând bani în vistieria bisericii ori prin propriile eforturi chinuitoare în încercarea de a trăi o viață bună și virtuoasă. CF 12.4

Simpla experiență a acceptării mântuirii prin credință li se pare multora prea ușoară și nenumărați oameni care pretind că îl urmează pe Hristos, în realitate, adoptă poziția că mântuirea este obținută parțial prin credința în moartea lui Hristos pe Golgota și parțial prin efortul omenesc. CF 12.5

Deoarece primii adventiști de ziua a șaptea au înțeles cerințele Legii neschimbătoare a lui Dumnezeu, tendințele legaliste au fost o amenințare și, o perioadă de timp, au adus un rod nefolositor în experiența multora. Totuși cunoașterea minuțioasă a Legii lui Dumnezeu conduce la înlăturarea păcatului și la trăirea unei vieți sfinte. Acesta este cadrul pentru lectura cărții Credința și faptele — o carte despre Lege și Evanghelie. CF 13.1

Aproape de mijlocul celor două decenii reprezentate în acest material, la Minneapolis, Minnesota, în anul 1888 a avut loc Sesiunea Conferinței Generale, precedată de o adunare pastorală. La aceste întruniri, au fost accentuate adevărurile fundamentale cu privire la neprihănirea prin credință. Ellen White a caracterizat aceste dezbateri ca fiind o reînviorare a unor adevăruri în mare parte pierdute din vedere. În cadrul Conferinței, ea nu a avut nici o prezentare cu privire la acest subiect. Mesajul principal al cuvântărilor ei a fost ca toți cei prezenți să-și păstreze inima deschisă pentru a primi lumina din Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum era prezentată de frații E. J. Waggoner și A. T. Jones. Primirea acestui accent nou a fost diversă. Unii dintre ascultători l-au acceptat cu bucurie și pe deplin, alții au luat o poziție neutră, iar alții l-au respins. Rapoartele spun cu claritate că mulți s-au întors de la acea Conferință, ducând cu ei o experiență nouă și plină de slavă în Hristos Isus. CF 13.2

Adevărurile fundamentale conținute în doctrina despre neprihănirea prin credință sunt atât de simple, încât nu a fost necesar ca Ellen G. White să scrie nici o carte detaliată pentru a le expune. Totuși subiectul apare frecvent în multe dintre cărțile ei, cu ilustrații sugestive, care se regăsesc ici și colo în diferite locuri. în anul 1893, ea a publicat un articol intitulat “Îndreptățit prin credință”. Acest articol apare în secțiunea de cincizeci de pagini din Selected Messages, cartea 1, intitulată “Hristos, neprihănirea noastră”. Vă recomandăm întreaga secțiune. CF 13.3

Experiența trăirii în căldura acceptării neprihănirii lui Hristos poate fi împărtășită astăzi și pierdută mâine, prin neglijență sau prin încumetare. Este o experiență personală de acceptare simplă și de încredere și poate fi destul de fragilă. Această experiență poate fi spulberată prin disputele cu privire la unele aspecte teologice subtile. Ellen White observa: CF 14.1

Mulți fac greșeala de a încerca să definească în amănunțime punctele subtile de deosebire dintre îndreptățire și sfințire. In definițiile date acestor doi termeni, adesea ei includ propriile idei si speculații. De ce să încercăm să fim mai preciși chiar decât inspirația cu privire la subiectul vital al neprihănirii prin credință? De ce să încercăm să prelucrăm fiecare detaliu, ca și când mântuirea ar depinde de faptul de a avea cu toții exact aceeași înțelegere a acestui subiect? Nu toți pot vedea în aceeași direcție. (Manuscript 21, 1891; de asemenea, în SDA Bible Commentary 6:1072.) CF 14.2

Sperăm ca numeroasele abordări ale adevărurilor prezentate aici de solul Domnului să mențină subiectul vital al neprihănirii prin credință clar, echilibrat și necomplicat. CF 14.3

Editorii si Consiliul de administrație al Fundației Ellen G. White,

Washington, D. C.,

7 decembrie 1978