Sfaturi către editori

Integritatea mesajului

Repere ale adevărului, experienței și datoriei — Adventiștii de Ziua a șaptea au fost asaltați de tot felul de doctrine care au căutat să ia locul adevărului pe care ei l-au căutat în studiu și rugăciune, punct cu punct și care a fost adeverit de puterea miraculoasă a lui Dumnezeu. Dar trăsăturile noastre specifice care ne definesc identitatea, trebuie și vor fi păstrate, exact cum Dumnezeu a specificat în întreg Cuvântul Său și în mărturia dată de Duhul Sfânt. El ne îndeamnă ca prin credință să rămânem tari pe pozițiile principiilor fundamentale a căror autoritate este indiscutabilă. — Special Testimonies, Seria B 2:59 (1904). SE 52.1

Noi, ca popor, trebuie să stăm tari pe platforma adevărului etern care a rezistat oricărei încercări. Trebuie să susținem stâlpii tari ai credinței noastre. Singura noastră temelie sunt principiile adevărului pe care ni le-a descoperit Dumnezeu. Ele ne-au făcut ceea ce suntem azi și scurgerea timpului nu le-a micșorat importanța. — Special Testimonies, Seria B 2:51 (1904). SE 52.2

Nici un principiu al adevărului care definește identitatea poporului Adventiștilor de Ziua a șaptea nu trebuie să fie neglijat. Ne aflăm în posesia acestor pietre de hotar ale adevărului, experienței și datoriei și trebuie să apărăm aceste principii cu toată puterea în fața întregii lumi. — Testimonies for the Church 6:17. SE 52.3

Nu schimbați nici o iotă — Mi s-a arătat o mulțime care era tare și în siguranță, neluând seama la aceia care ar fi putut să le zdruncine credința întregului trup. Dumnezeu privea la ea cu aprobare. Mi-au fost arătate trei trepte — solia primului, celui de-al doilea și celui de-al treilea înger. Îngerul care era cu mine mi-a spus: “Vai de cei care vor schimba chiar și cel mai mic lucru din aceste solii. Înțelegerea acestor solii este de o importanță vitală. Destinul sufletelor depinde de felul în care sunt primite aceste solii.” Din nou atenția mi-a fost îndreptată către aceste trei solii și am văzut cât de frumos și-a câștigat poporul lui Dumnezeu experiența: prin multă suferință și în încercări grele. Dumnezeu i-a călăuzit pas cu pas pentru o vreme îndelungată până când i-a pus cu picioarele pe un platou solid și neclintit. — Early Writings, 258, 259 (1858). SE 53.1

Sanctuarul ca țintă a unor atacuri deosebite — Pentru că în viitor vom suferi ispite de tot felul, trebuie să stăm cu picioarele pe o temelie solidă. De asemenea avem nevoie de stâlpi robuști pentru clădire. Nici o iotă nu trebuie îndepărtată din ceea ce Domnul a lăsat așa. Dușmanul va veni cu doctrine false, cum ar fi aceea că nu există nici un sanctuar. În această privință mulți se vor depărta de la credință. Unde altundeva ne putem afla în siguranță dacă nu în adevărurile pe care Dumnezeu ni le-a descoperit în ultimii cincizeci de ani? — The Review and Herald, 25 mai, 1905. SE 53.2

Satana depune eforturi continue de a introduce păreri fanteziste cu privire la sanctuar, degradând imaginea minunată a lui Dumnezeu și a slujirii lui Hristos pentru mântuirea noastră în ceva potrivit minții păcătoase. El îndepărtează puterea care domină în inimile credincioșilor, o înlocuiește cu teorii închipuite, care au fost inventate pentru a anula adevărurile ispășirii și distruge încrederea noastră în doctrinele care au avut un caracter sfânt încă de la primirea celei de-a treia solii îngerești. Astfel el ne va jefui de însăși credința în solia care ne-a făcut să fim un popor aparte și care a definit identitatea și puterea lucrării noastre. — Special Testimonies, Seria B 2:17 (1904). SE 53.3

Sunt conștientă de faptul că sanctuarul se referă la neprihănire și adevăr, întocmai cum am susținut și noi de atât de mult timp. Satana este acela care conduce mințile multora pe cărări lăturalnice. El este foarte încântat când aceia care cunosc adevărul devin absorbiți de argumentarea din Scriptură a teoriilor eronate ce nu au nici o legătură cu adevărul. Acesta este o folosire greșită a Scripturilor; ele nu au fost date pentru a susține eroarea ci ca să întărească adevărul. — Gospel Workers, 303 (1905). SE 54.1