Mărturii pentru comunitate vol.5

Perioada de timp în care a fost scris volumul 5

Mai puțin de un deceniu este cuprins în Mărturiile nr. 31, 32 și 33, care formează volumul cinci din Mărturii (Testimonies). Prima a fost publicată în 1882, dar cuprinde și solii date în 1881 și în continuare. Mărturia numărul 32 a fost publicată în 1885, iar numărul 33 a ieșit de sub tipar în 1889. În același an, cele trei Mărturii au fost publicate într-un singur volum — volumul 5. 5M 3.1

Aceasta a fost o perioadă foarte interesantă în dezvoltarea rapidă a lucrării adventiștilor de ziua a șaptea. În America de Nord, două noi școli moderne au fost înființate în anul 1882, una la South Lancaster, Massachusetts, iar alta la Healdsburg, California. Astfel, din centrul nostru denominațional de la Battle Creek, lucrarea educațională a început să se extindă până la marginile pământului. Cu zece ani mai înainte, prima noastră școală fusese deschisă la Battle Creek, iar doi ani mai târziu, au fost inaugurate noile ei clădiri. În timpul acestor zece ani, a trebuit să se facă față multor probleme inevitabile lucrării de pionierat în această nouă și importantă ramură de activitate. Uneori, problemele erau de ordin general și, nu în puține cazuri, sfaturi speciale au fost date prin Spiritul Profetic pentru a călăuzi și apăra această lucrare. Aceste solii, ocupându-se de mai multe probleme, de la disciplină și până la materiile din planul de învățământ, formează o parte din această carte. 5M 3.2

Perioada de nouă ani ce este acoperită de acest volum a fost, de asemenea, un timp de scriere și publicare intensivă din partea Ellenei G. White. În 1882, au fost făcute aranjamente pentru publicarea cărții O schiță a experienței creștine și a viziunilor Ellenei G. White (A Sketch of the Christian Experience and Views of Ellen G. White) și Daruri Spirituale volumul 1 (Spiritual Gifts). În același an, aceste două cărți au fost publicate într-un singur volum, intitulat Experiențe și viziuni (Early Writings). Pentru a răspunde cererilor perseverente pentru Mărturii (Testimonies), primele treizeci de numere au fost retipărite în 1885 în patru cărți — volumele 1 la 4, așa cum apar ele astăzi. Schițe din viața lui Pavel (Sketches From the Life of Paul), precursoare a cărții Faptele Apostolilor (The Acts of the Apostles), a fost publicată în 1883. În 1884, Ellen White a terminat de scris volumul patru al cărții Spiritul Profeției (Spirit of Prophecy) — Marea Luptă sau Tragedia Veacurilor (The Great Controvercy), care a fost publicat imediat. Ea și-a făcut de îndată drum în multe mii de cămine, prin lucrarea de colportaj, și au fost scoase trei ediții în următorii trei ani. În 1888, a fost publicată în locul volumului mai scurt, publicat mai înainte, o ediție extinsă a cărții Marea Luptă, carte pe care noi o cunoaștem așa de bine astăzi. 5M 3.3

La sediul bisericii din Battle Creek avea loc o dezvoltare continuă. Utilaje noi au fost achiziționate pentru casa de editură. Sanatoriul și colegiul erau foarte prospere și continuau să crească. Aceste dezvoltări au adus un mare număr de adventiști de ziua a șaptea în acest oraș. Primejdia strângerii într-un singur centru, cu inevitabila tendință a unui sentiment de mai puțină responsabilitate și a unor standarde mai coborâte, este scoasă în evidență în prima parte a acestui volum. Aceste dezvoltări instituționale erau amenințate de primejdia ca lucrarea să devină mecanică și să-și piardă simplitatea ei inițială. Astfel de primejdii au apărut în mod special în lucrarea de publicații a casei de editură. Mărturiile acestui volum subliniază nevoia de economie, hărnicie, promptitudine și îi înzestrează pe administratori și maiștri cu instrucțiuni călăuzitoare pentru împlinirea sarcinilor lor. 5M 4.1

În același timp, în vreme ce problemele lucrării începute de mult erau rezolvate la sediul nostru, noi câmpuri se înființau și se dezvoltau în Pacificul de Nord-Vest și mulți primeau solia. O dată cu deschiderea acestor noi frontiere, în regiuni noi, au apărut și multe probleme noi. Ellen G. White a făcut două vizite în nord-vest și, referitor la ultima vizită, le-a scris multe sfaturi acelora care lucrau acolo — sfaturi cu privire la subiecte practice și vitale pentru bunul mers al lucrării și al pastorilor care lucrau printre oameni, bărbați și femei puternici și independenți, care s-au dus spre vest întemeindu-și căminele în aceste regiuni vaste, deschise de curând. Aceștia erau plini de energie, îndrăzneți, oameni dintr-o bucată, cu o personalitate mai necizelată; și mulți erau persoane cu convingeri profunde, care au primit chemarea soliei advente. Acești pionieri viguroși aveau nevoie de influență, de puternica influența modelatoare a Duhului lui Dumnezeu în dezvoltarea unui caracter creștin. Ei aveau nevoie de avertizări împotriva iubirii de bani și a ambițiilor lumești. 5M 4.2

Pastorilor le-au fost adresate sfaturi stăruitoare, subliniind primejdia ca soliile lor să fie modelate de către părerile acestor membri inteligenți ai bisericii. Au fost date sfaturi împotriva neglijenței în construirea edificiilor bisericii, așa cum s-a văzut în unele situații. Au fost date, de asemenea, avertizări împotriva tratării cu ușurătate a voturilor făcute de a da daruri pentru cauza lui Dumnezeu. Toate aceste sfaturi și altele asemenea lor, ocupându-se cu multe alte probleme legate de lucrarea în aceste noi teritorii, ocupă un loc principal în acest volum. 5M 5.1

Ochii adventiștilor de ziua a șaptea erau din ce în ce mai mult îndreptați spre câmpul mondial. De o decadă duceam mai departe lucrarea în Europa. Acum, în 1885, frații S. N. Haskell și J. O. Corliss, cu o grupă de lucrători, au fost trimiși în Australia să înceapă lucrarea în acest continent din sud. Doi ani mai târziu, s-a intrat în Africa prin fr. D. A. Robinson și C. L. Boyd, și în același an, solia a fost dusă în Hong Kong de către un membru laic, fr. Abraham La Rue. Apoi, în 1889, colportorii și-au început lucrarea în America de Sud. Până și sora White a fost chemată peste mări, plecând în Europa în 1885. Aici a petrecut doi ani și jumătate călătorind, sfătuind, vorbind și scriind. În iunie 1887, la Moss, Norvegia, ea a luat parte la prima adunare de tabără ținută de adventiștii de ziua a șaptea în afara Statelor Unite. Lucrarea ei în Europa a fost foarte mult apreciată. 5M 5.2

În acest timp acoperit de volumul 5, a avut loc, de asemenea, o considerabilă opoziție din partea unui mic grup de suflete nemulțumite, care, cu ani înainte, părăsiseră rândurile noastre. Atacurile lor au fost îndreptate în primul rând împotriva instrumentului darului profetic și a scrierilor ei, care de-a lungul anilor au întărit și au zidit biserica. De asemenea, în timpul decadei cuprinse în acest volum, unul dintre evangheliștii noștri de frunte și-a pierdut direcția și în curând s-a angajat în mod activ în dărâmarea lucrării la care lucrase mai înainte, s-o întemeieze. În acest volum, se află două comunicări scrise de către E. G. White, pentru a-l împiedica pe acest om să pornească pe drumul pe care era gata să meargă. Una începe la pagina (571 orig.) și cealaltă la pagina (621 orig.). Încercarea de a-l salva a fost fără rezultat și el s-a întors într-o puternică tiradă împotriva Ellenei White și a Spiritului Profetic. În vreme ce asemenea atacuri, desigur, nu au împiedicat lucrarea Bisericii Adventiste de Ziua a șaptea, este totuși clar faptul că au fost recunoscute ca elemente turbulente ce trebuia să fie neutralizate. 5M 5.3

Deci, nu este curios faptul că mai multe articole vitale, în legătură cu darul profetic, au fost scrise în acest timp. Unul din acestea formează baza introducerii la cartea Marea Luptă, ediția din 1888. Altele se găsesc în acest volum. De asemenea, în acest timp, Ellen White a strâns Mărturiile publicate — ceea ce a scris cu privire la natura și influența Mărturiilor pentru Comunitate — și le-a cuprins într-un articol de treizeci și opt de pagini, care se află aproape de încheierea acestui volum. 5M 6.1

În toamna anului 1888, s-a ținut la Minneapolis, Minnesota, o importantă sesiune a Conferinței Generale. La această întâlnire a fost prezentată o concepție mai largă a marelui adevăr al neprihănirii prin credință. Eșecul unora de a-și deschide inima în fața luminii ce se afla acolo a făcut să lumineze atât de strălucitor îndemnurile Ellenei White, încurajându-i la o zeloasă studiere a Bibliei și la dărâmarea barierelor ce stăteau în calea înaintării în înțelegerea adevărului. La sesiunea Conferinței Generale din anul următor, 1889, lucrătorii și membrii laici, deopotrivă, au raportat la întâlnirile sociale că “anul trecut” a fost “cel mai bun din viața lor; lumina ce a strălucit din Cuvântul lui Dumnezeu a fost clară și distinctă — îndreptățirea prin credință și Domnul Hristos, neprihănirea noastră.... Mărturia generală a celor care au luat cuvântul a fost aceea că această solie de lumină și adevăr care a fost revărsată asupra poporului nostru este exact adevărul pentru timpul acesta și, oriunde mergeau prin comunități, lumina, mângâierea și binecuvântarea lui Dumnezeu erau, în mod sigur, prezente.” (E. G.White, Manuscript 10, 1889, citat în Roadele Darurilor Spirituale — The Fruitage of Spiritual Gifts, Pag. 234). Solia lui Dumnezeu către poporul Său s-a transformat într-o glorioasă biruință asupra valului ce amenința cu înfrângerea. 5M 6.2

Pe când scrierea acestui volum se apropia de sfârșit, o criză amenința Statele Unite sub forma propunerii unei legi naționale duminicale. În legătură cu aceasta, Ellenei White i-a fost prezentată viziunea unui conflict iminent, cum și probleme pe care biserica trebuie să le întâmpine, în timp ce protestantismul apostat se unește cu catolicismul pentru a impune măsuri opresive. Letargia patetică a celor ce înțeleg problemele a fost în mod clar înfățișată și s-a adresat chemarea la acțiune. 5M 7.1

În volumul 5 este o mare diversitate de subiecte, mai mare decât în toate cele nouă volume ale Mărturiilor (Testimonies). Acesta a fost ultimul din grupa volumelor de Mărturii (Testimonies) care cuprind “mărturii personale”, adresate diferitelor persoane. O perioadă de unsprezece ani avea să treacă până la publicarea volumului 6 al Mărturiilor (Testimonies). 5M 7.2

Acest volum are o mare valoare pentru biserica de astăzi, datorită naturii practice a avertizărilor și sfaturilor venite la timp. În tot volumul sunt subliniate declarațiile solemne ce scot în evidență apropierea sfârșitului și pregătirea necesară în lumina conflictului ce stă să vină. Pastorii sunt chemați la o profundă consacrare. Administratorii sunt mustrați. Medicii sunt sfătuiți. Profesorii sunt avertizați împotriva adoptării de principii lumești și sunt încurajați să-și călăuzească studenții în lucrarea de câștigare de suflete. Colportorii evangheliști sunt chemați la un standard mai înalt de calificare. Părinții sunt învățați cu privire la viața de cămin și educația copiilor. Aceia care au așa-numita lumină nouă, dar care cuprinde un mesaj contrar doctrinei fundamentale, sunt mustrați. Toți, mic și mare, sunt chemați la reînviorare și reformă. 5M 7.3

Învățăturile și avertizările din acest volum exercită o influență sigură și sobră asupra adventiștilor de ziua a șaptea, când ei întreprind eforturi și mai mari. Ele exercită și astăzi aceeași influență. 5M 7.4

Institutul pentru studiul scrierilor E. G. White