Adevărul despre îngeri
Capitolul 14 — Lucrarea îngerilor la botezul lui Isus și în pustie
Botezul lui Isus
Când Isus a venit să fie botezat, Ioan a recunoscut în El o curăție de caracter pe care nu o mai văzuse la nici un om.... Când Isus a cerut să fie botezat, Ioan s-a dat înapoi, exclamând: “Eu am nevoie să fiu botezat de Tine și Tu vii la mine?” Cu autoritate hotărâtă, însă blândă, Isus a răspuns: “Lasă-Mă acum; căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”. Și Ioan, supunându-se, L-a condus pe Mântuitorul în Iordan și L-a scufundat în apă. “Și îndată ce a ieșit din apă”, Isus “a văzut cerurile deschise și Duhul lui Dumnezeu coborând în chip de porumbel asupra Lui.” — The Desire of Ages, 110, 111. AÎ 168.1
Îngeri cerești priveau cu interes sporit scena botezului lui Isus și, dacă ar fi putut fi deschiși ochii celor care priveau, ei ar fi putut vedea oștirea cerească, înconjurând pe Fiul lui Dumnezeu când Se pleca pe malurile Iordanului. — The Youth's Instructor, 23 iunie, 1892. AÎ 168.2
Privirea Mântuitorului pare că pătrunde cerul când Acesta Își revarsă sufletul în rugăciune. El știe bine cum păcatul a împietrit inimile oamenilor și cât de greu este ca ei să înțeleagă misiunea Lui și să accepte darul mântuirii. El cere fierbinte Tatălui putere pentru a birui necredința lor, pentru a sfărâma jugul cu care Satana i-a înrobit și pentru a învinge pe nimicitor în dreptul lor. El cere mărturia ca Dumnezeu să accepte umanitatea în persoana Fiului Său. AÎ 169.1
Îngerii nu ascultaseră niciodată înainte o astfel de rugăciune. Ei sunt gata să ducă la Comandantul lor iubit un mesaj de asigurare și mângâiere. Dar nu, Însuși Tatăl va răspunde cererii Fiului Său. Razele slavei Sale pornesc direct de la tron. Cerurile sunt deschise și deasupra capului Mântuitorului coboară ceva, ca un chip de porumbel, din cea mai curată, lumină — emblema potrivită Lui, cel blând și smerit.... AÎ 169.2
Oamenii stăteau în liniște și Îl priveau pe Isus. Chipul Său a fost scăldat în lumina care înconjoară pururi tronul lui Dumnezeu. Fața Lui, îndreptată în sus, a fost acoperită de slavă așa cum nu mai văzuseră niciodată fața vreunui om. Din cerul deschis s-a auzit un glas care zicea: “Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” — The Desire of Ages, 111, 112. AÎ 169.3
Domnul promisese că-i va da lui Ioan un semn prin care să poată cunoaște că El este Mesia, iar acum, când Isus ieșea din apă, semnul făgăduit a fost dat; căci el a văzut cerurile deschise, iar Duhul lui Dumnezeu, în chip de porumbel de un aur strălucitor, planând asupra capului lui Hristos, și din cer s-a auzit un glas care zicea: “Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” — The Youth's Instructor, 23 iunie, 1892. AÎ 169.4
Din marea mulțime prezentă la Iordan, doar puțini în afară de Ioan au putut înțelege viziunea cerească. — The Desire of Ages, 112. AÎ 170.1
La botezul Mântuitorului, Satana era printre martori. El a văzut slava Tatălui umbrindu-și Fiul. El a auzit vocea lui Iehova dând mărturie despre divinitatea lui Isus. Încă de la păcatul lui Adam, neamul omenesc nu mai putea comunica direct cu Dumnezeu; legătura dintre cer și pământ era prin Hristos; însă acum, când Isus a venit “într-o fire asemănătoare cu a păcatului” (Romani 8, 3), Însuși Tatăl a vorbit. Înainte, El comunicase cu omenirea prin Hristos; acum, El a comunicat cu omenirea în Hristos. Satana sperase că oroarea lui Dumnezeu față de păcat va aduce o despărțire veșnică între cer și pământ. Însă acum era vădit că legătura dintre Dumnezeu și om fusese refăcută. — The Desire of Ages, 116. AÎ 170.2
Satana a putut vedea prin umanitatea Sa [a lui Hristos] slava și curăția Aceluia alături de care stătuse în curțile cerești. S-a desfășurat acolo în fața ispititorului un tablou a ceea ce fusese el atunci, un heruvim ocrotitor, care poseda frumusețe și sfințenie. — Bible Echo, 23 iulie, 1900. AÎ 170.3