Adevărul despre îngeri
Capitolul 17 — Lucrarea îngerilor de la învierea lui Hristos până la înălțarea sa
Dimineața învierii lui Hristos
Ucenicii s-au odihnit în Sabat, întristați din cauza morții Domnului lor, în timp ce Isus, Regele slavei, zăcea în mormânt. La lăsarea nopții, au fost puși soldați ca să păzească locul de odihnă al Mântuitorului în timp ce îngeri, nevăzuți, se aflau deasupra locului sacru. — Early Writings, 181. AÎ 207.1
Noaptea dinaintea primei zile a săptămânii s-a scurs încet. Ceasul cel mai întunecat, chiar înainte de ivirea zorilor, a sosit. Hristos era încă prizonier în mormântul strâmt. Piatra cea mare era la locul ei; sigiliul roman era neatins; gărzile romane își continuau paza. Și mai erau străjeri nevăzuți. Oștiri de îngeri răi erau îngrămădite în jurul acelui loc. Dacă ar fi fost cu putință, prințul întunericului, împreună cu armata lui apostaziată, ar fi păstrat pentru totdeauna sigilat mormântul care îl ținea pe Fiul lui Dumnezeu. Însă oștirea cerească a înconjurat mormântul. Îngeri care excelează în putere păzeau mormântul și așteptau să ureze bun-venit Prințului vieții. — The Desire of Ages, 779. AÎ 207.2
În timp ce era încă întuneric, îngerii veghetori știau că timpul pentru eliberarea scumpului Fiu al lui Dumnezeu, Comandantul lor iubit, aproape sosise. În timp ce așteptau cu cea mai adâncă emoție momentul biruinței Sale, un înger puternic a venit în mare grabă, zburând, din ceruri. — Early Writings, 181. AÎ 208.1
Cel mai puternic înger din ceruri, acela care deținea poziția din care a căzut Satana, a primit această însărcinare de la Tatăl și, îmbrăcat cu slava cerului, a îndepărtat întunericul pe unde trecea. Fața lui era ca fulgerul, iar veșmintele lui albe ca zăpada. — The S.D.A. Bible Commentary 5:1110. AÎ 208.2
Un alt înger, care făcea parte din oastea cerească, care fusese martor la scena umilirii lui Isus și veghease locul sacru de odihnă al Lui, s-a alăturat îngerului din ceruri și împreună au venit la mormânt. Pământul s-a zguduit și s-a cutremurat când s-au apropiat și a fost un mare cutremur de pământ. — Spiritual Gifts 1:66. AÎ 208.3
Fața pe care ei [soldații romani] o privesc nu este fața unui războinic obișnuit; este fața celui mai puternic înger din oștirea Domnului. Acest sol este acela care ocupă poziția din care a căzut Satana. El a fost cel care, pe dealurile Betleemului, a proclamat nașterea lui Hristos. Pământul tremură la apropierea sa, iar oștile întunericului fug. — The Desire of Ages, 779, 780. AÎ 208.4
Îngerul s-a apropiat de mormânt, a dat la o parte piatra, ca și când ar fi fost o pietricică, și s-a așezat pe ea. Lumina cerului a înconjurat mormântul și întreg cerul a fost luminat de slava îngerilor. — The S.D.A. Bible Commentary 5:1110. AÎ 208.5
Comandantul îngerilor a apucat piatra cea mare, pentru care a fost nevoie de mai mulți bărbați puternici pentru a o pune în acel loc, a rostogolit-o, s-a așezat pe ea, în timp ce tovarășul lui a intrat în mormânt și a desfășurat legăturile de pe fața și capul lui Isus. AÎ 209.1
Apoi îngerul cel puternic, cu o voce care a făcut ca pământul să se cutremure, a strigat: “Isuse, Fiul lui Dumnezeu, Tatăl Tău Te cheamă!” Acela care câștigase puterea de a birui moartea și mormântul a ieșit afară din mormânt, cu mersul unui învingător, pământul clătinându-se și fiind brăzdat de fulgere și tunete. — The Spirit of Prophecy 3:192. AÎ 209.2
Acela care spusese: “Îmi dau viața ca iarăși s-o iau” a ieșit afară din mormânt, la viața care era în Sine Însuși. Umanitatea a murit; divinitatea nu a murit. În divinitatea Lui, Hristos avea puterea de a rupe legăturile morții. — The Youth's Instructor, 4 august, 1898. AÎ 209.3
Hristos în divinitatea Lui a strălucit când a ieșit afară, în grabă, din mormânt și a înviat biruitor asupra morții și a mormântului. — The Signs of the Times, 30 mai, 1895. AÎ 209.4
Garda romană ... nu a putut suporta priveliștea, căci ei aveau o solie de dus, ca martori ai învierii lui Hristos. — The S.D.A. Bible Commentary 5:1110. AÎ 209.5
O spaimă teribilă i-a cuprins pe soldați. Unde era acum puterea lor de a păstra trupul lui Isus? Ei nu se gândeau la datoria lor sau că L-ar fi furat ucenicii. Ei au fost uluiți și înspăimântați, deoarece lumina din cale afară de strălucitoare a îngerilor strălucea pretutindeni în jur, mai tare decât soarele. Soldații romani au văzut îngerii și au căzut ca niște oameni morți la pământ. — Spiritual Gifts 1:66. AÎ 209.6
Oștirea cerească privise cu respect solemn scena. Iar când Isus a pășit maiestuos afară din mormânt, acei îngeri strălucitori s-au prosternat la pământ și I s-au închinat; ei L-au întâmpinat cu cântece de biruință și triumf. — Spiritual Gifts 1:66, 67. AÎ 210.1
Soldații ... i-au auzit pe locuitorii cerului cântând cu mare bucurie și triumf: “Tu l-ai învins pe Satana și puterile întunericului! Tu ai înghițit moartea prin biruință!” și am auzit un glas tare spunând în ceruri: “Acum a venit mântuirea și puterea și Împărăția Dumnezeului nostru; căci pârâtorul fraților noștri, care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte, a fost aruncat jos”. — The Spirit of Prophecy 3:194. AÎ 210.2
După ce oastea îngerească s-a întors în ceruri și lumina și slava au dispărut, soldații romani s-au ridicat ca să vadă dacă sunt în siguranță, dacă vor privi în jur. Au fost cuprinși de uluire când au văzut că piatra cea mare a fost rostogolită de la ușa mormântului și Isus a înviat. — Spiritual Gifts 1:68. AÎ 210.3
Satana nu triumfa acum. Îngerii săi fugiseră din fața luminii strălucitoare și pătrunzătoare a îngerilor cerești. Ei s-au plâns cu amar regelui lor că prada le-a fost luată cu violență și că Acela pe care Îl urau atât de mult a înviat din morți. — Spiritual Gifts 1:67. AÎ 210.4