Lucrarea misionară medicală
Secțiunea 7 — Taxe și salarii
Taxe exorbitante
Tradițiile și obiceiurile au pătruns și afectat atât de mult profesia medicală, încât este necesar ca medicii să fie învățați cele dintâi principii pentru a merge pe calea Domnului. Medicul slujește corpului omenesc spre vindecare, însă, cu toate acestea, lucrarea aparține Domnului. El trebuie să coopereze cu medicii, altfel nu poate avea succes. LMM 119.1
Vă rog să citiți cu atenție capitolul 15 din Exodul. Domnul i-a dat lui Moise o solie de încurajare pentru copiii lui Israel. Ei nu meritaseră binele pe care li-l făcuse El și încă îl făcea pentru ei, dar, cu toate acestea, El a făcut un legământ de îndurare cu ei, spunându-le: “Dacă vei asculta cu luare aminte de glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, și dacă vei asculta de toate poruncile Lui și dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu nici una dintre bolile cu care am lovit pe egipteni, căci Eu sunt Domnul care te vindecă”. (Exod 15, 26.) Citiți, de asemenea, capitolele 7, 8 și 28 din Deuteronom. LMM 119.2
Lecția lui Dumnezeu pentru Israel
Domnul dorea să învețe pe Israel o lecție. Întâmplarea cu apele de la Mara era, de fapt, o pildă pentru ei, apele reprezentând bolile pe care le-a produs păcatul asupra ființelor omenești. Nu este necunoscut faptul că locuitorii pământului suferă de tot felul de boli. Aceasta se întâmplă deoarece ei calcă Legea lui Dumnezeu. Același lucru l-au făcut și copiii lui Israel. Ei au dat la o parte barierele pe care Dumnezeu, în providența Sa, le-a ridicat pentru a-i apăra de boală, pentru ca ei să poată trăi sănătoși și în sfințenie și astfel să învețe să asculte în călătoria lor prin pustie. Ei au călătorit sub călăuzirea specială a Domnului Hristos, care S-a jertfit pentru a-și păstra un popor care să-L aibă întotdeauna în minte pe Dumnezeu, fără să cedeze ispitelor meșteșugite ale lui Satana. Ascuns în stâlpul de nor, era dorința lui Hristos de a păzi sub aripa lui protectoare pe toți care aveau să facă voia Lui. LMM 119.3
Nu a fost o întâmplare faptul că, în călătoria lor, copiii lui Israel au ajuns la Mara. Chiar înainte de a părăsi Egiptul, Domnul începuse să-i instruiască cu scopul de a-i face să fie conștienți că El este Dumnezeul, Eliberatorul și Protectorul lor. Ei au murmurat împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu, dar Domnul a căutat încă să le arate că El îi va scoate din toate necazurile, dacă aveau să privească la El. LMM 120.1
“Au ajuns la Mara.... Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: Ce avem să bem? Moise a strigat către Domnul; și Domnul i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat în apă; și apa s-a făcut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi și porunci și acolo l-a pus la încercare. El a zis: Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui și dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu nici una dintre bolile cu care am lovit pe egipteni; căci Eu sunt Domnul care te vindecă” (Exod 15, 23-26). Deși era nevăzut pentru ochiul omenesc, Dumnezeu a fost conducătorul israeliților, Vindecătorul lor atotputernic. El era Acela care pusese în lemn capacitatea de a îndulci apele. Astfel, El a dorit să le arate că, prin puterea Sa, putea să vindece relele care afectau inima omenească. LMM 120.2
În locul lui Hristos
Domnul Hristos este Marele Medic, nu doar al trupului, ci și al sufletului. El îl reface pe om spre a fi asemenea lui Dumnezeu. Dumnezeu a îngăduit ca unicul Său Fiu să sufere, pentru ca de la El să poată porni către noi puteri vindecătoare, care să ne trateze toate bolile noastre. Medicii trebuie să acționeze în locul lui Hristos. Fiecare medic care și-a așezat picioarele pe Stânca Veacurilor își ia de la Marele Medic puterea de vindecare. Planurile Domnului Hristos trebuie aduse la îndeplinire, cu hotărâre, de către medicul creștin. LMM 120.3
Când era aproape de a se despărți de ucenici, de aceia care trebuia să-L reprezinte în lume, Isus le-a dat o poruncă nouă: “Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții”. Ei nu au cunoscut această dragoste până când nu au văzut suferința și moartea Domnului Hristos pe crucea Calvarului. Porunca cea nouă a iubirii a fost dată în folosul celor slabi, nenorociți și neajutorați. LMM 120.4
Pentru inima Domnului Hristos, chiar prezența necazului însemna un strigăt de ajutor. Săracii, bolnavii, cei părăsiți, proscrișii, cei descurajați, cei deznădăjduiți au găsit în El un Mântuitor plin de milă, un Vindecător atotputernic. “Trestia frântă n-o va zdrobi și mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr” (Isaia 42, 3). Domnul Hristos s-a identificat cu nevoile omenirii în suferință și El ne spune că orice facem pentru a alina pe cineva care suferă, de fapt, pentru El o facem.... LMM 121.1
Sunt multe lecții de învățat pentru toți cei care doresc să-L slujească pe Hristos. Semnul Sabatului trebuie pus asupra poporului lui Dumnezeu care păzește poruncile Sale. Sabatul, dacă este păzit în spiritul adevăratei ascultări, ne arată că toate poruncile lui Dumnezeu trebuie puse în practică, “pentru ca să știți că Eu sunt Domnul care vă sfințesc.” LMM 121.2
Izvorul iscusinței medicului
Domnul are privirea îndreptată asupra fiecărei ființe omenești și are planuri pentru fiecare în parte. El dorește ca poporul Său, păzitor al poruncilor, să fie un popor deosebit, care pune în practică învățăturile sfinte din Cuvântul Său. El dorește ca cei care au ales profesia medicală să elimine tot ce a pătruns în practica lor datorită egoismului, avariției, nedreptății. El a dat înțelepciune și pricepere medicilor și dorește ca nimic din ceea ce seamănă a jaf sau nedreptate să nu fie pus în practică de către cei care fac din Legea lui Iehova regula vieții lor. El are mijloace prin care va reface sănătatea celor bolnavi. Dacă oamenii ar folosi în mod corespunzător înțelepciunea pe care le-a dat-o Dumnezeu, această lume ar fi un loc ce ar semăna cu cerul.... LMM 121.3
Noi toți avem nevoie de o încredere cu mult mai mare, mai curată și mai sfântă în Dumnezeu. Fiecare medic trebuie să fie cinstit și credincios. În nici un caz el nu trebuie să-și înșele pacienții. Dacă face o operație simplă, să ceară un preț pe măsură. Prețurile pe care le cer alți medici nu trebuie să constituie criteriul lui. Corpurile bolnave pe care lucrează el sunt proprietatea lui Dumnezeu. El a spus: “Voi nu sunteți ai voștri. Căci ați fost cumpărați cu un preț; proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”. (1 Corinteni 6, 20.) LMM 121.4
Prețurile exorbitante pe care le cer medicii în această țară [Australia], atunci când sunt chemați să slujească oamenilor în suferință, constituie tâlhărie, înșelăciune. Dumnezeu este Cel care le-a dat medicilor înțelepciunea și priceperea pe care le au. Nu omul salvează viața omului, ci Marele restaurator. și bieții oameni sunt adesea puși să plătească pentru servicii care nu li s-au făcut niciodată.... LMM 122.1
Apel la o judecată sănătoasă
Domnul adresează chemarea Sa acelor medici care vor face reformă în metodele de tratare a bolnavilor. El adresează chemarea Sa acelor medici care vor să coopereze cu El. Domnul face apel la o judecată sănătoasă în rândul celor ce practică medicina, care acționează în locul Său. Medicul care își iubește aproapele ca pe sine însuși nu va cere prețuri exagerate. Trebuie să aibă loc o schimbare. Reforma în domeniul medical este tot atât de importantă ca și în celelalte domenii. Sunt depășiri grave în prețurile cerute de avocați și medici. Domnul vede toate aceste lucruri. Medicul creștin nu trebuie să urmeze nici o tradiție, nici un obicei sau practică pe care le condamnă Dumnezeu. El este slujitorul lui Dumnezeu, care lucrează în locul lui Dumnezeu, ca reprezentant al Său, iar felul și influența lucrării sale sunt văzute de Dumnezeu. Poruncile lui Dumnezeu trebuie să constituie standardul medicului. El trebuie să-și măsoare viața de zi cu zi după principiile acestei legi. LMM 122.2
Curățirea Templului
Domnul Hristos i-a mustrat pe cărturari și farisei datorită practicilor necinstite pe care le introduseseră în curțile templului. Aceștia îi influențau pe oameni să cumpere vite la cele mai joase prețuri și apoi să le vândă la un preț mai mare acelora care veneau mai de departe și care nu-și puteau aduce animalele de jertfă cu ei și astfel erau siliți să le cumpere în Ierusalim. Pe când aceștia stăteau la mese, numărându-și banii pe care îi câștigaseră prin tâlhărie și abuz, Domnul Hristos a venit în fața lor. Ochii Săi au scăpărat de indignare când a văzut tranzacțiile necinstite pe care le făceau. A luat un bici din corzi scurte, care fusese folosit pentru a conduce vitele la templu, i-a alungat afară pe cei care vindeau și cumpărau și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și băncile celor care vindeau porumbei, zicând: “Este scris: Casa Mea se va chema o casă de rugăciune. Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari”. LMM 122.3
Apoi Vindecătorul și-a pus în practică lucrarea misionară medicală. “Orbul și șchiopul au venit la El în templu; și El i-a vindecat.” LMM 123.1
Piețele, locurile de depozitare a mărfurilor trebuie curățite. Instanțele de judecată, birourile avocaților, personalul medical au nevoie de curățire. Să spunem că lucrarea misionară medicală are nevoie de curățire? Domnul Hristos, care a venit în lumea noastră pentru a descoperi inima plină de milă a Tatălui, ne-a arătat metodele pe care trebuie să le folosească păzitorii Sabatului în lucrarea lor. Acestea sunt clar prezentate în capitolul 58 din Isaia. Dumnezeu nu dorește să ia parte la nici o tranzacție necinstită. Sufletul care păzește Sabatul este sigilat cu semnul autorității lui Dumnezeu și el nu trebuie să dezonoreze acest semn. Cercetând îndeaproape Cuvântul lui Dumnezeu, vom putea ști dacă avem semnul Regelui, dacă am fost aleși și puși deoparte pentru a-L onora pe Dumnezeu. Vă rog să citiți Deuteronom 6, 4-9 și Ezechiel 20, 12-20. LMM 123.2
Dumnezeu nu va îngădui niciodată vreunui om să treacă prin porțile de mărgăritar ale cetății lui Dumnezeu, dacă nu poartă semnul credincioșiei, semnul autorității Sale. Fiecare suflet mântuit va nutri principii curate, care provin din însăși esența adevărului. El trebuie să se prindă de legăturile de aur ale puterii veșnice a iubirii Dumnezeului adevărului. El trebuie să fie credincios față de principiile Cuvântului lui Dumnezeu, credincios legământului veșnic, care este un semn între om și Creatorul său. LMM 123.3
O conștiință care a învățat de la Dumnezeu
Neprihănirea înaltă și nobilă trebuie să stăpânească atitudinea, comportamentul. Tăria minții, învățătura, puterea influenței nu vor putea da omului actele asigurării pentru viața veșnică. Dumnezeu cântărește fapta. Fiecare trebuie să-și formeze caracterul propriu după asemănarea cu Hristos. Trebuie să aibă o conștiință care a învățat de la Domnul. El trebuie să vadă dincolo de fiecare făgăduință pe Cel atotputernic împreună cu care trebuie să lucreze ca un instrument spre a face voia Sa. Dacă omul nu face astfel, credința lui va naufragia. Dumnezeu nu va asigura niciodată viața veșnică vreunui om a cărui ancoră nu a fost fixată de Legea neschimbătoare a cerului. El trebuie să-L descopere pe Domnul Hristos, care lucrează în el, în învățăturile pe care le susține și în ascultare practică. LMM 123.4
Sufletul care discută cu Dumnezeu, prin intermediul Scripturilor, care se roagă pentru lumină și deschide ușa inimii sale Mântuitorului, nu va avea închipuiri deșarte, planuri lumești sau patimi ambițioase după onoare sau ridicare în slăvi în nici un domeniu. Cel care caută după adevăr așa cum caută după o comoară ascunsă îl va găsi în mijlocul de comunicare al lui Dumnezeu cu omul, adică în Cuvântul Său. David spune: “Descoperirea cuvintelor tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate” (Psalmii 119, 130). Aceasta nu se referă la cei cu intelectul slab, ci la aceia care, indiferent de poziția lor, au un simț autentic al nevoii lor de a comunica cu Dumnezeu așa cum a făcut Enoh. Cuvântul lui Dumnezeu va înnobila mintea și va sfinți unealta omenească, făcând-o în stare să devină împreună-lucrător cu divinul. Standardul înalt al legii sfinte a lui Dumnezeu va însemna foarte mult pentru el, în ce privește standardul de viețuire practică. Aceasta va însemna sfințenie, adică a fi cu totul pentru Dumnezeu. Pe măsură ce agentul omenesc se avântă pe calea rânduită pentru cei răscumpărați ai Domnului de a umbla în ea, pe măsură ce Îl primește pe Domnul Isus Hristos, ca Mântuitor personal, el va fi hrănit cu pâinea vieții. Cuvântul este spirit și viață și, dacă acesta este pus în practica de fiecare zi, va înnobila întreaga ființă omenească. Se va deschide sufletului său un asemenea tablou al iubirii Mântuitorului ca cel descris prin pana inspirată, încât inima sa se va topi în bunătate și pocăință. LMM 124.1
Noi trebuie să vedem și să înțelegem îndemnul dat de marele apostol: “Ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire”, în asemănarea în caracter cu Domnul Hristos. Dezvoltarea caracterului, creșterea în cunoaștere și înțelepciune vor fi rezultatul sigur al hrănirii din Cuvânt. LMM 124.2
Ce ar face domnul Isus?
Prezentăm tuturor lucrătorilor, pastorilor și medicilor noștri nevoia de a acorda toată atenția întregii lor activități, de a fi ascultători desăvârșiți și în totalitate ai învățăturilor din Cuvântul lui Dumnezeu. Să-și pună cu grijă această întrebare la fiecare pas: Cum ar proceda Mântuitorul în acest domeniu al lucrării? Ce impresie voi lăsa asupra oamenilor? Trebuie să mă înjug cu Hristos în lucrarea de refacere a sănătății trupului, minții, inimii și sufletului. Cât de atent ar trebui să fie fiecare medic asupra modului în care Îl reprezintă pe Învățătorul!.... LMM 124.3
Metode noi
A sosit timpul ca poporul lui Dumnezeu, aceia care poartă semnul Împărăției Sale, a căror autoritate provine din “Stă scris”, să lucreze. Lumea este câmpul nostru de lucru și noi trebuie să ne luptăm să dăm ultima solie a harului către lume. Fiecare faptă pe care o facem este urmărită cu gelozie. Ca medici, vegheați. Puteți sluji Domnului prin ceea ce faceți, lucrând cu noi metode și lăsând la o parte medicamentele. LMM 125.1
Ca reformatori, noi trebuie să facem o reformă în practica medicală, instruind spre lumină. Lucrarea pe care o facem trebuie să fie pe deplin acceptată, recunoscută de Dumnezeu. Noi trebuie să practicăm cu strictețe principiile milei și dreptății. Lucrarea noastră nu trebuie să fie o haină doar însăilată cu ață. Trebuie să imităm desăvârșirea lui Dumnezeu. “Voi sunteți ispravnicii lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.” Temelia fiecărei clădiri trebuie zidită atât de solid, ca și când ar trebui să reziste veșnic. — (Manuscript 63, 1899). LMM 125.2