Lucrarea misionară medicală

Secțiunea 3 — Medicul creștin și lucrarea sa

Responsabilitate pentru suflet și trup

Fiecare lucrător medical, fie că recunoaște sau nu acest lucru, este responsabil atât pentru sufletele, cât și pentru trupurile pacienților săi. Domnul așteaptă de la noi mult mai mult decât facem adesea pentru El. Fiecare medic ar trebui să fie un misionar medical devotat și inteligent, care să cunoască atât remediul cerului pentru sufletul bolnav de păcat, cât și știința vindecării bolilor trupului. LMM 31.1

Venind, așa cum se întâmplă în cazul lui, zi de zi în contact cu boala și moartea, mintea sa trebuie să cunoască Scriptura, pentru ca, din această comoară, să poată extrage cuvinte de mângâiere și nădejde, pe care să le picure ca o sămânță bună în inimile gata de a le primi. El trebuie să-i încurajeze pe cei care sunt pe moarte să se încreadă în Domnul Hristos, ca fiind Mântuitorul care iartă păcatele, și să-i pregătească să-L întâmpine pe Domnul lor în pace. LMM 31.2

Medicii au nevoie de o porție dublă de religie. Mai mult decât orice altă chemare, medicii au cea mai mare nevoie de o minte clară, de curăția spiritului și de acea credință care lucrează prin dragoste și curăță sufletul, pentru ca ei să poată face o impresie bună tuturor acelora care ajung în sfera lor de influență. Medicul nu trebuie să dea numai mângâiere fizică acelora care curând vor zăcea în mormânt, ci trebuie, de asemenea, să aducă mângâiere sufletelor lor împovărate. Prezentați înaintea lor pe Mântuitorul înălțat. Faceți-i să privească la Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.... LMM 31.3

Cei care înțeleg știința creștinismului au o experiență personală religioasă. Cel care veghează asupra sănătății trupului trebuie să aibă tact de a lucra pentru mântuirea sufletului. Până când Mântuitorul nu este într-adevăr Mântuitorul propriului său suflet, medicul nu va putea răspunde la întrebarea: “Ce să fac ca să fiu mântuit?”... LMM 31.4