Principii creştine pentru conducători

Capitolul 6 - Umilința

Umblați smeriți înaintea Lui. — Luați asupra voastră întreaga armură a lui Dumnezeu și nu uitați să aveți picioarele încălțate cu râvna Evangheliei păcii. Să nu vă îndreptați spre nimeni cu o hotărâre fermă și cu mânie în glas. Fie ca toți slujitorii lui Dumnezeu, de la cei ce ocupă cele mai înalte poziții la cei aflați în slujbele cele mai de jos, să umble smeriți înaintea Lui. — Manuscrisul 140, 1902. PC 10.1

Timp pentru rugăciune. — Asigurați-vă că vă rugați și vă sfătuiți împreună înainte de a face planurile și apoi, în Duhul lui Hristos, demarați lucrarea în unitate. Dacă unul dintre voi decide că nu poate coopera cu frații săi și nu are nicio dispoziție de a lucra din cauza diferențelor de opinie, atunci drumul de urmat este neîndoielnic. Smeriți-vă înaintea lui Dumnezeu și apelați la rugăciune, căci nu puteți și nu ar trebui să încercați să lucrați cu diferențe între voi. PC 10.2

Dumnezeu Își va retrage Duhul Său de la oricine persistă în încăpățânare și ascultare de propria voință și un altul va purta coroana care fusese pregătită pentru el. Dumnezeu îi primește numai pe aceia care vor învăța de la Hristos, care studiază Cuvântul Său, învățând lecțiile smereniei și ale blândeții inimii, lecțiile ascultării și ale dispoziției de a lucra după voia lui Dumnezeu, nu după calea lor limitată. (...) PC 10.3

Dragostea de sine, mândria și autosuficiența se află la temelia marilor încercări și dezacorduri care au existat vreodată în lumea religioasă. Iar și iar, îngerul mi-a spus: „Înaintați împreună, înaintați împreună, fiți cu o inimă și un gând.” Hristos este Conducătorul, iar voi sunteți frați, urmați-L pe El. Umblați în lumină după cum El este în lumină. Cei ce calcă pe urmele lui Hristos nu vor păși în întuneric, dar cei ce se retrag într-o independență nesfințită nu pot avea prezența și binecuvântarea lui Dumnezeu în lucrare. (...) PC 10.4

Lucrătorii se pot pune adesea în situații în care nu-i pot ajunge dragostea și înțelepciunea divină, unde nu pot primi ajutorul unui sfat în greutăți și încercări, pentru că nu înțeleg și nu apreciază corect bogata comoară a cerului. Ei se vor slăvi pe ei înșiși, vor considera desăvârșite căile lor și se vor baza pe propria neprihănire. — Scrisoarea 4, 9 martie 1890 (frații din Africa). PC 10.5

Înțelepciune de sus. — Este nevoie de oameni care să-și simtă nevoia după înțelepciunea de sus, oameni care sunt convertiți în adâncul sufletului, care înțeleg că sunt păcătoși muritori și că trebuie să învețe lecții în școala lui Hristos înainte de a fi pregătiți pentru a modela alte minți. Când oamenii învață să depindă de Dumnezeu, când au credința care lucrează prin dragoste și care le curăță sufletele, atunci ei nu vor pune pe umerii altora poveri greu de purtat. — Scrisoarea 83, 22 mai 1896 (către O. A. Olsen). PC 10.6

Conducere la întâmplare. — Ție îți plac lauda și spectaculosul. Îți place să ieși în față. Îți pasă mult mai mult de aprobarea și lauda oamenilor decât de aprobarea lui Dumnezeu. Tu îi conduci pe alții. Ei nu știu unde îi conduci și nici tu nu știi, pentru că mergi la întâmplare, fără țintă, la impuls, fără o judecată sănătoasă sau înțelepciune cerească. Dumnezeu te-a avertizat. Dumnezeu te-a sfătuit. Ai tremurat în fața cuvântului Său? Ai ținut piept ispitelor? Ai înlăturat mai mult eul și te-ai despărțit de influențele lumești? — Scrisoarea 3, 1 aprilie 1882, p. 3. PC 10.7

Dumnezeu îi înalță pe cei smeriți. — Cel mai potrivit pentru a purta responsabilități și pentru a conduce este cel care se aseamănă cel mai mult cu Dumnezeu în caracter — în bunătate, milă și credincioșie fermă pentru cauza și lucrarea lui Dumnezeu. Fiecare trebuie acum să lucreze pentru un frate, un prieten, un vecin și pentru un străin, atrăgând atenția minții de la descurajările care vin de-a valma. Adevărul trebuie înălțat. Nu ar trebui să ne surprindă mișcările ciudate. Nimeni să nu caute înălțarea. Cu cât ne mișcăm și lucrăm mai cu smerenie, cu atât vom fi mai înălțați înaintea lui Dumnezeu. Revenirea lui Isus Hristos în lumea noastră nu va mai întârzia mult timp. Aceasta trebuie să fie nota centrală a oricărui mesaj. — Scrisoarea 39, 27 martie 1898, p. 13 (către frații Woods și Miller). PC 10.8

Când vine vremea pentru o schimbare. — Oamenii din poziții cu răspundere au multe lucruri de învățat. Atunci când cred că ideile lor sunt fără greșeală, este vremea ca cei în cauză să își schimbe poziția de la cea de președinte la cea de ucenic. Atunci când cred că ideile și judecățile lor ar trebui acceptate fără nicio discuție, ei arată că nu sunt potriviți pentru poziția pe care o ocupă. Dumnezeu nu vede așa cum vede omul. Indiferent de poziția la care ar fi chemat un om, judecata lui nu ar trebui să fie considerată infailibilă. Responsabilitatea încredințată face ca eliberarea lui de egoism să fie mult mai necesară decât ar fi fost în altă situație, pe lângă dispoziția de a primi sfat. — Manuscrisul 55, 3 iunie 1897 (dezvoltarea lucrătorilor). PC 11.1

Extorcarea de fonduri pentru cauza lui Dumnezeu. — Oare s-a întâmplat așa ceva între cei cărora le-au fost date poziții de răspundere în lucrarea lui Dumnezeu? Este o rușine în dreptul lor, și când vor vedea ce ofensator a fost demersul lor înaintea lui Dumnezeu, se vor umple de rușine. Mânia Domnului se aprinde împotriva celor ce se bucură de jefuirea aproapelui lor, care extorchează fonduri pentru a fi folosite la înaintarea lucrării. Domnul întreabă: „Cine le-a dat această autoritate acestor oameni?” Lucrarea lui Dumnezeu a fost mai dragă celor jefuiți decât lor. Ei s-au folosit de ingeniozitate, un prețios talent dat lor de Dumnezeu pentru a-L slăvi, îngreunând calea celor care, cu sinceritate și zel, căutau să facă voia lui Dumnezeu. Prin aceasta, ei au manifestat atributele lui Satana. — Scrisoarea 34, 14 februarie 1899, p. 12 (către fratele _ și sora _). PC 11.2

Poziția nu îți dă sfințenie. — Niciodată Solomon nu a fost atât de bogat, atât de înțelept sau cu adevărat mare ca atunci când a mărturisit: „Eu nu sunt decât un tânăr, nu sunt încercat.” Aceia care astăzi ocupă poziții de încredere ar trebui să caute să învețe lecția din rugăciunea lui Solomon. Cu cât un om ocupă o poziție mai înaltă, cu atât are de purtat o răspundere mai mare, cu atât mai mare va fi influența pe care o exercită și cu atât mai mare este nevoia lui de dependență de Dumnezeu. Întotdeauna trebuie să-și amintească de faptul că, odată cu chemarea la lucru, vine și chemarea de a umbla cu băgare de seamă înaintea semenilor lui. El trebuie să stea înaintea lui Dumnezeu având atitudinea unui ucenic. Nu poziția dă sfințenie caracterului. Un om devine cu adevărat mare atunci când Îl onorează pe Dumnezeu și când ascultă de poruncile Lui. (...) PC 11.3

Atâta vreme cât rămâne consacrat, omul pe care Dumnezeu l-a înzestrat cu discernământ și capacitate nu își va manifesta dorința după o poziție înaltă și nici nu va căuta să conducă sau să controleze. Oamenii trebuie să poarte răspunderi, pentru că este nevoie, dar în loc de a se lupta pentru întâietate, cel ce este un conducător adevărat se va ruga pentru o inimă pricepută, ca să facă deosebire între bine și rău. — Profeți și regi, p. 30, 31. PC 11.4

Conducătorii sunt ucenici. — Cei ce acceptă o poziție de răspundere în lucrarea lui Dumnezeu ar trebui să-și aducă întotdeauna aminte că, odată cu chemarea la această lucrare, Dumnezeu i-a chemat și să umble cu băgare de seamă înaintea Lui și înaintea semenilor lor. În loc de a considera că este datoria lor de a ordona, de a dicta și de a porunci, ei ar trebui să conștientizeze faptul că ei înșiși ar trebui să fie ucenici. Când un lucrător cu răspundere neglijează să învețe lecția aceasta, cu cât este mai repede eliberat de răspunderile sale, cu atât va fi mai bine pentru el și pentru lucrarea lui Dumnezeu. Poziția nu va da niciodată sfințenie și noblețe de caracter. Cel ce Îl onorează pe Dumnezeu și păzește poruncile Lui va fi el însuși onorat. Întrebarea pe care fiecare ar trebui să și-o pună cu toată smerenia este: „Sunt eu calificat pentru această poziție? Am învățat eu să țin calea Domnului pentru a face judecată și dreptate?” Exemplul pământesc al Mântuitorului ne-a fost dat pentru ca noi să nu umblăm în propria putere, ci pentru ca fiecare să se socotească pe sine, așa cum s-a exprimat Solomon, „un tânăr neîncercat”. — Mărturii, vol. 9, p. 282, 283. PC 11.5

O amăgire fatală. — Există în mintea oamenilor o amăgire cu totul înfricoșătoare, fatală. Pentru că sunt puși în poziții de încredere în lucrarea lui Dumnezeu, se înalță în sinea lor într-o asemenea măsură și nu mai văd că alte suflete, tot atât de prețioase în ochii lui Dumnezeu ca și ei, sunt neglijate, tratate cu asprime, lovite, rănite și lăsate să moară. — Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 357, 358. PC 12.1

Personalitățile de frunte sunt o țintă specială a lui Satana. — David a știut că se cere o smerenie a inimii, o continuă încredere în Dumnezeu, o veghere neîncetată pentru a ține piept ispitelor care aveau să-l asalteze pe Solomon în poziția sa înaltă, pentru că astfel de personalități de frunte sunt întotdeauna o țintă specială a curselor lui Satana. — Patriarhi și profeți, p. 750, 751. PC 12.2

Cultivați o dependență smerită. — Oamenii pe care Dumnezeu îi cheamă în poziții importante în lucrarea Sa trebuie să cultive o dependență smerită de El. Ei nu trebuie să caute să aibă prea multă autoritate, pentru că Dumnezeu nu i-a chemat la o lucrare de cârmuire, ci la una de planificare și sfătuire cu ceilalți împreună-lucrători. Fiecare lucrător, la rândul lui, trebuie să se considere supus cerințelor și instrucțiunilor lui Dumnezeu. — Mărturii, vol. 9, p. 270. PC 12.3