Principii creştine pentru conducători

Capitolul 26 - Perfecționarea capacităților personale

Președinții ar trebui să fie conștienți de responsabilitățile lor. — Mi-a fost arătat că președinții Conferințelor noastre nu-și fac toți datoria. Nu toți devin din ce în ce mai eficienți. Experiența lor se devalorizează și, din moment ce nu-și pun la lucru puterile, încrezându-se în Dumnezeu pentru a obține eficiență, lucrarea lor e plină de defecte în orice aspect. Simpla posesie a unor capacități nu este suficientă, acestea trebuie puse la lucru cu sârguință. PC 52.1

Oare nimic nu poate fi conceput care să-i trezească pe președinții de Conferințe la conștientizarea obligațiilor lor? De-ar putea vedea că poziția lor de încredere nu face nimic altceva decât să le crească și să le intensifice responsabilitatea! Dacă fiecare președinte ar simți nevoia unei perfecționări conștiincioase a talentelor sale, dezvoltând căi și metode pentru trezirea pastorilor la lucrarea pe care ar trebui să o facă, ce schimbare ar avea atunci loc în fiecare conferință! PC 52.2

Slujirea cu credincioșie din partea pastorilor și a altor slujbași în diferitele departamente dintr-o Conferință l-ar ușura mult pe președintele Conferinței Generale de o muncă grea și obositoare. Se simte lipsa majoră a credincioșiei. Cred oare acești bărbați că în curând va începe în ceruri cercetarea atentă a lucrării fiecărui om? PC 52.3

Atunci când a plecat într-o țară îndepărtată, Stăpânul i-a dat fiecărui om, din orice vreme și din orice generație, talente, sau talanți, pentru lucrarea Sa și tuturor ne spune: „Puneți-i în negoț până mă voi întoarce.” Oare au meditat pastorii cu privire la cât de cuprinzătoare sunt aceste cuvinte? Se prea poate ca între ei și moarte să nu mai fie decât un singur pas. Cum arată rapoartele cu privire la încredințările sacre ce le-au fost oferite pentru a fi îmbunătățite? Talente deturnate, ore pierdute, ocazii risipite, datorii neduse la îndeplinire, biserici bolnave, iar turma lui Dumnezeu neîntărită prin neprimirea hranei la vreme potrivită. PC 52.4

O, cât este de făcut! Oare va purta președintele Conferinței Generale povara neglijențelor președinților și pastorilor și va plânge între tindă și altar, implorând „Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moștenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor!”? Oare se va simți el responsabil pentru somnul adânc și paralizia care se așază asupra poporului lui Dumnezeu? PC 52.5

Dacă lucrează așa cum a făcut-o pentru a-i trezi pe cei nepăsători și a pune în ordine lucrurile pe care alții le-au neglijat, atunci el va ajunge în incapacitate de muncă și, în cele din urmă, se va coborî în mormânt. — Manuscrisul 8, 25 noiembrie 1892 (Hristos și suferința). PC 52.6

Mai multă evaluare și planificare. — Pentru ca slujbașii unei Conferințe să-și poarte eficient poverile puse asupra lor, ei trebuie să se roage, să creadă, să se încreadă în Dumnezeu, care Își va folosi instrumentele pentru a ține bisericile Conferinței într-o bună stare de funcționare. Aceasta este partea de vie dată lor spre îngrijire. Ar trebui să fie mult mai multă responsabilitate personală, mult mai multă evaluare și planificare, mult mai multe puteri mentale puse la lucru pentru Stăpân. Acest lucru va duce la sporirea capacităților mentale și va ascuți simțurile cu privire la ce este de făcut și cum să fie făcut. — Slujitorii Evangheliei, p. 416. PC 52.7